Întinsă într-un pat gol în care zace lumina.
Gânduri concatenate în vârtejuri
se îndreaptă uraganic spre primăvară...
Sferic translucidă în a ta absență
m-am învelit în miros de
Speranțe pline de remușcări
Din adâncul orgoliului urlu cu disperare.
Îmi spun într-una mie însămi
Că nu-s destul de tare,
Pustiită de flăcări ce mușcă cu scântei...
Tăcere. Nici liniște,
E 4:44 și tu n-ai dat nici un semn
mă lași goală sub trupul ploii
mă lași pustie să mă strâng
într-un strănut mărunt să-nghit în sec.
Iar îmi vine noaptea să mă calce
să-mi smulgă unghiile
M-am ascuns după un deget fără unghie
Ca după un stâlp incolor de amnezie
Și te las pe tine să mă conduci difuz
Spre noțiunea de prieten bun pe viață.
Lasă-mă să te sărut pe frunte și pe
Simulacrul m-a convins că gustul din gură
trebuie să-mi fie amar, deloc acru.
Și falsa impresie a realității de negură
îmi cere să fiu atât de violentă ca ocrul.
Am încercat renunțând din
DN