Poezie

Pustiul rece îl pot atinge,

căci e real...

1 min lectură·27 decembrie 2004

Mediu

Eram într-adevăr copilul care nu cunoscuse minciuna.

Și până în clipa-n care i-am văzut chipul fad

Am crezut că cerul iubește pururea Luna.

Acum, târziu, în noapte văd stele care cad.

Am tot ce e al meu, și tot ce am avut,

Doar că acum privesc altfel lumina.

Și-un șir de suspiciune mi se înlănțuie în minte

Și îmi coboară în suflet...

De ce lumina minte?!

Și unde mi-e minunea ce am avut-o muză?

Și unde mi-e lumina, eterna-mi călăuză?

De ce-am crezut orbește și nu m-am îndoit?

De ce-am crezut că omul poate fi fericit?

Și-acum ce fac?!

Nimic...

012.669

Despre aceasta lucrare

Autor: Dana NoBody
Tip: Poezie
Cuvinte: 100
Citire: 1 min
Versuri: 15
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Dana NoBody. “Pustiul rece îl pot atinge,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-nobody/poezie/99367/pustiul-rece-il-pot-atinge

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AS Ana Suter✓27 dec. 2004

E draguta...insa, (pentru ca intotdeauna trebuie sa existe si asa ceva) finalul este un pic cam fortat si tinde spre comun. E un pas ce putea fi clar presupus. Acel \"nimic\" din final pune un pic de umbra peste tot ce e acolo. Nu ma refer la faptul ca nu ar fi inspirat ci la faptul ca face ca poezia ta sa cada sub semnul asteptarilor.
Dorindu-ti sarbatori fericite...