Poezie
Lacul amar
1 min lectură·
Mediu
În pajiști verzi se-ntinde unda-i
Iar valu-i cântă între munți
Pădurea verde se închină
Albiei sale ruginii,
Tăcuta umbră mă-nfioară
Când chipu-mi zboară spre adânc
Spre amarul revărsat în urlet
Chemându- mi gândul spre mormânt
Pazește tainic mii de umbre,
Povești de bine și de rău
De mii de ani el tot afundă
Pământul spre ‘năuntrul său.
În ploaie, apa-i i se sparge,
Lovește spasmic malul galben
Revarsă lacrirmi și suspine
Apoi se închide iar în sine.
În soare apa-i cristalină
Devine cer și-apoi pădure
Imi oglindeste mie chipul
Si-apoi te cheama si pe tine.
001.670
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Coblas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Coblas. “Lacul amar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-coblas/poezie/1822426/lacul-amarComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.