Poezie

Efemer

1 min lectură·5 februarie 2009

Mediu

Atâta foc nu a fost niciodată,

Trăiri de gol, în golul meu nătâng

Deprinderi nebunești...sunt vinovată

De ochii tăi în lacrimi prinși de vânt..

Curând voi fi departe-n zări,

Acolo, iubiții se iubesc prea mult,

Iar cerul mă va oglindii frumoasă,

Doar eu și golul meu adânc.

Of..ce greoi sunt norii ce-ațipesc pe gândul meu

Trăiri ca asta..mă-nfioară

Ce carne slabă am de-o clipă..

Păcat că mintea-mi o întrece-n grabă.

Dorul meu trist a adormit pe-o pleată,

A muntelui ce ne-a învins pe amândoi,

Și-n visul meu tristeți au impletit o poartă

Spre ce a fost odată...2..

001.630

Dana Coblas. “Efemer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-coblas/poezie/1821916/efemer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.