dan tristian

vizibilul, ireparabilul, evidentul - oare?

ca literatură mi se pare apreciabil textul însă lipsit de profunzime... dintr-un alt punct de vedere pare o blasfemie teribilistă ce în plan metafizic favorizează accelerarea vitezei Boeing-ului spre o cădere cu mare succes la publicul avid de prăbușiri aviatice, de telenovele lipsite de măiestria regizorală dar directe și accesibile întregii Umanități... în economia vieții, logic, pare mai sigur mijlocul de transport rudimentar, cum ar fi carul(neapărat cu roți de lemn) din care cuvintele nu se mai pot pierde cu atâta ușurătate spre risipă...

\"ca cioburi\" - nefericită asocierea. Puteai să renunți la acest \"ca\"...
altfel,poezia ta - o pasiune care nu-și trădează etimologia...

Îmi place \"neterminarea\" cuvântului tău dar mă îndepărtează de poezia aceasta cuvântul \"minge\" pe care îl văd cu succes înlocuit cu \"pumn\", \"glob\", \"sferă\"...

Nu!... dar comunicam și mă gândisem că nu e chiar deplasat dacă îți spun pe unde mă aflu...

Acum mi-ai răspuns... chiar dacă nu sunt de acord cu acea comparație a capacităților îndurării...

Din punctul de vedere al argumentatiei, editorialul tau este indoielnic intrucat abordezi problema exclusiv, sa zic, emotional...
In conditiile in care Noul si Vechiul Testament sunt privite ca antagonice, lipsite de orice complementaritate, iar VT si-ar fi pierdut veridicitatea Legii prin triumful Iubirii, triumful Legii Noi, in conditiile in care se vorbeste de nave extraterestre care au rapit la ceruri pe Ilie si Enoh, iar pseudo-minunile scripturale sunt halucinatii colective sau rodul mitologicului, in conditiile in care la editura Nemira a aparut un dictionar(tradus) al homosexualilor unde Iisus ar fi unul dintre ei, in conditiile in care nasterea se produce si in laboratoare, ce pretentii mai ai?... Atata timp cat in structurile factorilor de decizie se afla si astfel de indivizi cu pretentii la normalitate, si painea si cutitul tot ei le vor folosi...
Apreciez atitudinea ta...


ps
biserica - institutie, se scrie, cred, cu majuscula
biserica - prin conducatorii ei, e preocupata mai mult de procentele recensamantului si de imaginea ei lumeasca, misionarismul fiind ceva din istorie

cică, fii mai eplicit...si la fel de ironic, dar nu te ascunde sub unghiile mele ca nu-mi place.

Frumos spus dar nu mi-ai raspuns la intrebare... apoi Invierea ca fenomen mirabil, cred ca, se aplica în primul rand celor in greseala...

Ah! Câtă regăsire nefastă... dar de ce \"soldat\", de ce ideea \"necruțării\" marțiale?... de ce?...

Ca poezie, nu-mi place. Mi se pare lipsită de orice legătură cu poeticul. Poate doar versul-\"In care vorbeai cu creionul despre moarte\"- , vers care nu o poate salva...



Cam acesta era textul pe care îl introdusesem. Nu-mi asum responsabilitatea pt. textele care nu ajung întocmai cum le trimit... Iar faptul că și eu știu că voi muri, și că știam, îmi dă acel suport energetic de a te iubi și mai mult...în virtutea împlinirii că tu \"iubești ploaia, muntii si trandafirii rosii ca de catifea\"...

Ca poezie, nu-mi place. Mi se pare lipsită de orice legătură cu poeticul. Poate doar versul- , vers care nu o , totuși.

Care-i cu cântecele astea???...
Exagerez eu în neînțelegere sau nu e locul lor aici!!!...

Plăcută incursiunea ta în negăsirea sentimentală. Eu cred că știi foarte bine acele , altfel te-ai pierde într-o necunoaștere ușor lizibilă...

Pare-mi-se, vorbeam de poezie... dar dacă tu vrei...
Invoci necesitatea neîmplinirilor și asta, cred că, mă enervează... însemnând că sunt paroxistic în reacții... Nu cred că e necesar să cunoaștem contrariul pt. a ne arunca în vis... Raportarea ține de altceva decât de ce presupune inima...
Altfel, și eu te iubesc...

pierdută fiind(în plecare), poate fi considerată moartă...cum mort e și amantul ...moartea e plecarea din , din , deci o moarte de altă natură decât fizică...



p.s. sunt băgăreț, pardon!

apa si painea - simboluri pe care aș vrea să le văd prin ochii tăi pt. a putea să comentez și să înțeleg mai mult...
îmi place.

Oare?...
Introvertită rău mai ești dom\'șoară...
Poezia ta se zbate să evadeze din lanțul jurnalului. Dăi drumul!

Superb!

Labirintice șoapte te aruncă-n pământ...
Moartea, fie ea doar teoretică, riscă să \"devină\" un simplu motiv literar. În viață moartea e absentă... Poezia ta! e \"accidentată filosofic\" și mai mult declarativă... Lipsită de \"forța vitală\", cum îți place ție...