***

foarte bine mizat finalul - iesirea din apele poeziei in aerul tare al indiferentei cotidiene

Curaj de a lăsa poemul fără titlu, am dat de el aproape întâmplător, pentru mine titlul contează, dar de data aceasta am avut surpriza de a plonja direct în poezie, fără explicații suplimentare. M-a impresionat imaginea inedită cu Ea înrădăcinată pe malul râului, mi-am și închipuit o femeie mlădioasă cu rădăcini, cu frunze și plete hipnotice. Magia unei vedenii, a unei îndrăgostiri, a unei lunecări pe ape. Mai citim.

cred că textele tale sunt organisme simple (prin curățenia liniei, tăietura sigură a versului) care trăiesc foarte bine și sub acest anonimat \"public\" (refuzul titlului e refuzul catalogării, a autentificării, refuzul alternativelor- cu toții știm că un text poate căpăta dimensiuni distincte citit cu sau fără titlu).

îmi place cum scrii.