M-am lovit în tramvai de o mână. Caldă, primitoare, senzuală. Si de doi ochi reci, ai unei ființe care se hrănește cu orice. Am coborât la prima stație. Cu mâna înfiorată și ochii închiși.
Ziua s-a predat. Suflecată pe mâinile tale albe, seara se lasă în șoapte și cuvinte minuscule pe care le pierdem între picapul meu și tolba ta cu farmece. Toată poezia tinereții e îngrămădită într-o
Se întâmplă să fie nimic pe lumea asta
Să-ți freci palmele până iese fum
Iar fumul să țese o prințesă
Care fuga în nasul tău ca într-un palat de soare!
Apoi dai de dracu
deși nici el nu
Se moare frumos la tine acasă?
Desigur!
Se piaptănă lei?
Mai intrebi?
Se iubește-n culori?
Ce culori...
Se dansează în nas?
În nas, umeri, urechi, degetul mic
Se spală inima cu vin?
Cu vin
Iată-mă-s înțepenit în lucruri, în covorul pătat, în grija traiului și-a banilor. Visul meu trece pe lângă mine, mă bate pe umeri si spune:
- Salut!
- Salut.
Pentru fiecare lucru mare trebuie să avem un chip la îndemână. Din cuvinte nu poți atenua o absență, nu poți clădi un chip. Nu te poți lua la trântă cu lumea doar cu un pix în mână. O carte bună te
Ne-am adăpostit de ploaie într-o scară de bloc.
Erai uda și înfrigurată iar umerii stranși înspre păr
reflectau frumusețe în ochii mei lacomi.
\"Ploua!\"
--tăcere
\"Ploua rar- pic pic...Miroși
