Dan Norea

...dacă nu era măcelarul lui, nu știu dacă-mi venea ideea. Propun să împărțim premiul juma-juma, adică eu 80 % și el restul.

...călăul ?

Nu știu unde ai auzit tu Alex cu accent pe silaba a doua. Alexandru, e drept, are accentul pe a treia, dar Alex se pronunță (cel puțin din cunoștințele mele) numai cu accentul pe prima silabă.
Mai bine renunți la numele propriu (și așa nu prea se recomandă) și începi, de exemplu, așa:

Vecinul m-a lăsat perplex...

E un poem atât de delicat, încât m-am apropiat de el cu mare grijă. L-am remarcat încă din concurs, e singurul căruia i-am dat două puncte.
Dar asta nu mă împiedică să-i dau o replică în stilul meu.

O adiere -
rochia ridicată
doar pentru-o clipă

...cu felicitări. Nu numai pentru premiu, ci și pentru valoarea epigramelor. Am citit pe aici toate textele trimise la Cluj și, indiscutabil, grupajul tău este multe peste toate celelalte.
Îmi pare rău că nu ne-am putut vedea, dar festivalurile vin unul după altul. Poate chiar anul ăsta...

Domnule Riti (oare Ionel e un apelativ potrivit?), cred că aprecierile dvs sunt mult exagerate. Dar pentru că reflectă faptul că textul meu v-a plăcut și, mai ales, faptul că vă îndeamnă la o nouă călătorie în Spania, sunt mulțumit - rezultă că scopul a fost atins cu brio. Mulțumesc pentru vizită.

Nelu, iau expresia \"prezentare precisă, inginerească\" drept o ușoară critică. E adevărat, textele precedente similare aveau un pic mai mult valențe literare. Aici, din dorința de a face o prezentare comparativă a orașelor (pentru a susține ideea din titlu), ultima parte a ieșit un fel de ghid turistic. Util, dar mai puțin estetic.
Pe viitor, voi încerca să mă feresc de așa ceva.

Cornel, mulțumesc pentru aprecieri și petru steluță. Reușești să găsești atât de multe lucruri bune în \"reportajele\" mele, încât mai că-mi vine să-mi las baltă toate interesele și să mă reprofilez.
În particular, știi de ce sunt imaginile atât de bune și sugestive ? Pentru că fac foarte multe fotografii (în Spania - peste 3000) și după aceea, pierd mai multă vreme cu selecția lor decât cu textul propriu-zis.
Ca urmare a aprecierilor tale, în cel mult o săptămână, voi veni cu o nouă cronică.

Vali, prin primăvară am primit câteva colaje frumoase, unul cu Salina Turda, altul cu Biserica din Densuș și ruinele Sarmizegetusei. Mi-au plăcut atât de mult, încât mi-am propus să merg neapărat în ambele locuri. La Densuș și Sarmizegetusa am ajuns fiind invitat la Festivalul de epigramă de la Caransebeș, datorită eforturilor domnilor Nicolae Nicolae (președintele Cenaclului de epigramă) și Ion Cojocaru (directorul Casei de Cultură).
Am primit invitație și la Cluj și, dacă aș fi putut s-o onorez, s-ar fi împlinit și al doilea proiect - Salina din Turda. Ce să-i faci, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă. Nu-mi pare rău că n-am fost, n-a fost o decizie greșită, dar nu pot să n-am un regret că s-au suprapus mai multe evenimente.

În schimb mă bucur pentru voi - v-ați simțit bine, ați văzut locuri și oameni frumoși, v-ați întâlnit atâția agoniști, v-ați întâlnit (încă o dată) cu elita epigramei românești, din care și voi faceți parte, dovadă invitațiile, dovadă premiul lui Nae Bunduri.

Datorită acestui reportaj, datorită pozelor trimise de Nelu Gârda și Marian Dobreanu, am sentimentul că am fost și eu cu voi. Și pentru asta vă foarte mulțumesc.

În general, când nu-mi pică bine tema sau nu mă simt în formă, nu trimit. Dar la Cluj chiar îmi doream să fiu invitat, este un festival prestigios și, în plus, fiica mea cea mică e studentă la Cluj. Dacă nu participi, nu te invită nimeni, așa că am trimis și eu ce-am putut.
Culmea e că mi-am realizat scopul -am fost invitat- dar între timp au intervenit alte proiecte.

Mai exact, știu că m-a sunat doamna Silvia Popescu, să mă invite la Festival, dar cu mare părere de rău i-am răspuns că nu pot veni. În perioada 25-29 septembrie sunt plecat din țară. Ulterior am primit și invitația scrisă, pe care apucase s-o trimită înainte de telefon.
După părerea mea, epigramele nu sunt nemaipomenite și, dacă (așa cum e cel mai probabil) nu iau premiu, nu simt nicio frustrare. Părerea de rău vine de la faptul că nu ne-am putut întâlni, cu tine și cu alți prieteni epigramiști.

S-a construit -mereu își dau cuvântu\'
Parlamentari și guvernanții toți-
O pușcărie pentru marii hoți...
Dar deocamdată-acolo bate vântu\'.

Politicienii noi au minte
Și privitu-n urmă nu-i atrage,
Ochii lor scrutează spre-nainte
Ca să vadă ce mai pot sustrage.
(Tataia)


Că fur în întuneric, dosnic,
Mă dă gazeta în vileag
Și mă acuză că sunt josnic;
Păi, dimpotrivă, eu sustrag.

Un N.Bun la Bălăceanca

Bălăceanca are, c-un N.Bun
Împreună, un destin comun,
Ce atinge, iată, absolutul:
Unu-i forma, altul conținutul.

bat clopotele -
la slujbă merg alergând
toți pompierii
(Cornel)

oră târzie-
mucles clopotele
cântă cocoșii.
(Ica)

oră târzie-
mucles clopotele
că vin pompierii


bat clopotele -
așteptăm ca Mitică
să spună de ce
(Cornel)

dacă-i vorba de
Mitică de la Ligă -
o abureală*

*) abur/ abureală - o pomană mai subțire


Răspunsul lui Mitică (Păunescu)
(Nelu)

Nelu, am căutat pe google, dar nu m-am lămurit despe ce Mitică/ Dumitru Păunescu e vorba.
Cât despre clopotele care sună reîntregirea, au bătut ele mai tare acum vreo 20 ani. Acum au cam rămas fără limbi.

bat clopotele -
epigramiștii încep
să scrie senryu
:)

Bat clopotele –
laudă celor avuți
acum și pururi
(Nelu Gârda)


De îi judeci pe niveluri,
Cu defecte și virtuți,
Oamenii-s de două feluri:
Cei ce au și... cei avuți.


Avut - participiul trecut al verbului \"a avea\", diateza pasivă. Împreună cu același verb \"a avea\" formează perfectul compus clasic de tipul \"m-ai avut\".

Nu știu dacă pe malul unui râu poate crește un castan. Dar, presupunând că da, imaginea umbrei unui copac, pe înserat, care se tot lungește în josul râului, de parcă ar curge lent, odată cu el, mi se pare de o frumusețe calmă și liniștitoare.
Cred că introducerea poemului la atelier este o greșeală.

Nae, hai să lămurim mai întâi un lucru. Îți manifești totala dezaprobare vis-a-vis de versificarea bancurilor, dar față de cea de față ești mai îngăduitor - \"nu cunosc un astfel de banc (poate e, poate nu)\". În schimb \"când e vorba de versificarea unor bancuri cunoscute, e cu totul altceva\".
Cea de față este în mod cert versificarea unui banc, o spune chiar Nelu Gârda în subtitlu. În particular, îl știam, dar nu mi se pare relevant. Nu văd de ce faci diferență între bancurile cunoscute și celelalte. Câtă vreme poanta nu e creația ta, e plagiat (tu o spui, nu eu) fie că e un banc supercunoscut, fie unul pe care nu-l știe nimeni.

Bun, acum să discutăm despre sursa poantelor. Cred că rareori se întâmplă ca o poantă să-ți vină în minte stând în casă și uitându-te pe pereți. De multe ori are loc o asociație de idei - auzi în tramvai un joc de cuvinte, auzi la televizor o critică la adresa unui politician sau a unei situații, citești o epigramă a cuiva și îți vine o idee nouă. O prelucrezi, dar oare meritul este al tău în întregime? Sau, ca să duc lucrurile la extrem: un romancier poate fi acuzat că toate întâmplările și personajele le-a luat din viață? Nu, esențială este forma în care le-a transpus. Ori la noi, forma este construcția și prozodia. Iar dacă recunoști că ideea e luată din altă parte, așa cum a făcut Nelu Gârda, totul mi se pare OK. E drept, n-o să culegi prea mulți lauri, n-o să intri cu epigrama în antologii, dar nici să fii blamat nu mi se pare normal.
Ca să nu mai vorbesc de faptul că, așa cum am mai spus-o, versificarea unui banc mi se pare un bun exercițiu pentru începători. Cu condiția să scrie pe toate gardurile: nu e ideea mea, e un banc versificat.

Iubita nu mai știe ce să-mi facă,
Dar pe cuvânt, nu o-nțeleg deloc,
Căci seara ea miroase-a busuioc
Iar eu la fel - miros a busuioacă.

Sirenă de-ntâlnești, mai bine las-o,
Să nu cumva s-o tragi la tine-n pat;
Am auzit de unul care-a tras-o,
Vasile Roaită - și l-au împușcat.

A existat, la un moment dat, pe un alt site literar, un concurs de bancuri versificate. Dar nu sub formă de epigrame, ci de poezii. Per total, cred că poate fi considerat un mic succes, țin minte că au apărut adevărate bijuterii ale genului. Dar, deși era doar o joacă, au ieșit niște discuții aprinse referitoare la modul de votare.
Un asemenea concurs presupune, tocmai pentru a evita discuții similare, un organizator cu experiență, un regulament, eventual un juriu. Și dacă tot sunt necesare atâtea eforturi, mai bine reluăm concursul de epigrame.

Referitor la \"bancuri vs epigrame\", cred că e imposibil de tras linie. Dar nici nu cred că e cazul. Restricțiile de care pomenește Cornel sunt născute din jena unor epigramiști de elită de a nu fi confundați cu autorii de bancuri. Dar, domnilor, autorii de bancuri bune (cine or fi aceia) mi se par niște persoane cât se poate de respectabile. Dau dovadă de inteligență și umor mult peste media scriitorilor umoriști. Nu văd de ce bancurile n-ar putea fi încadrate la literatură, alături de alte genuri de pastile umoristice, cugetări și aforisme.
Hai să facem o distincție: versificarea bancurilor poate (sau trebuie) combătută nu pentru că produsul seamănă cu un banc, ci datorită lipsei de originalitate a epigramei rezultate.

Păstrând subiectul, totdeauna am considerat că versificarea bancurilor este o foarte bună școală de scriere a epigramelor. De altfel, am și teoretizat tema, prin 2005:

http://agonia.ro/index.php/essay/157926/Iei_un_banc,_%C3%AEl_pui_%C3%AEn_ram%C4%83_%C5%9Fi_ai_scos_o_epigram%C4%83

http://agonia.ro/index.php/essay/158430/Iei_un_banc,_%C3%AEl_pui_%C3%AEn_ram%C4%83_%C5%9Fi_ai_scos_o_epigram%C4%83_-_II

În condițiile astea, consider că dacă postezi un banc (bine) versificat, așa cum a făcut Nelu Gârda aici, nu trebuie să dăm cu parul ci, dimpotrivă, să îl considerăm ca un exercițiu și chiar să ne amuzăm, mai ales dacă nu știam bancul. Evident, cu condiția ca autorul să atenționeze că nu e o idee originală, ci un banc versificat.

În privința semnelor de punctuație, trec peste restricția specifică epigramelor (care pleacă de la cerința cursivității) și pun în discuție o cerință general valabilă tuturor poeziilor în stil clasic. Am auzit de la cineva (persoană importantă) că semnele de punctuație sunt interzise la sfârșit de vers. Știți ceva despre asta ?