Dan Norea

Mă simt (spun obosiți vreo doi cumetri)
Ca un maratonist ce-a terminat
O cursă și acum e condamnat
S-alerge încă șapte kilometri.

E adevărat că aduc un pic a madrigale, dar se poartă. Iar primul are chiar o poantă ca lumea.
Doar versul \"Dar, și-a-necat dușmanii-n Nistru\" îmi sună cam ciudat, dar pe de o parte n-am nimic a-i reproșa, pe de altă parte, nici nu văd o altă soluție, fără a lungi versul.

Calimero, privitor la \"Nu știa nici scrie, nici citi\", deși îmi place să fac pe Solomon și să dau dreptate tuturor, de data asta nu-ți dau. Dar nici nu spun că eu am dreptate. Adică, pur și simplu nu știu atâta gramatică. E vorba aici de regulile de folosire a infinitivului lung sau scurt după un verb. Cu siguranță pot fi folosite ambele, în funcție de verbul anterior. De exemplu se spune mai degrabă \"poate munci\" decât \"poate a munci\".
Că a treia poezie e reluare, pastișă, imitație sau plagiat, asta e discutabil. Aici Homer e folosit (nu știu de ce zici \"a câta oară?\", că eu nu prea țín minte multe alte ocazii) ca pretext, pentru a demonstra că Patrocle intră și el în categoria clonelor celebre. În acest context, mi s-a părut că primul vers din Iliada și, în general, metrul antic, creează un cadru cât se poate de potrivit.
Repet, nu spun că ai sau n-ai dreptate. Dar nu mi se pare deloc evidentă.

Vali, faptul că ți-au plăcut două din trei mi se pare un scor excelent. Chiar, tu de ce n-ai trimis o proză? Te-ai chinuit pentru Vaslui și n-ai făcut-o pentru Iași? Știi ce medalii frumoase trimite premianților Academia Păstorel ?

Și la ale tale, stai liniștit!
:)

Laurone, vin cu felicitările și aici, la botul calului.
Catrenele tale sunt bine scrise. Poate, cu excepția unui vers care mie îmi sună a aritmie: \"Și râul și ramul, ...dar mai mult Cotnarul!\". În mod normal, în \"mai mult\", accentul cade pe mult, nu pe mai. Dar nu-i bai.

Ce mi se pare mai ciudat e că majoritatea catrenelor sună a madrigal, nu a epigramă. Cu excepția ideii (pe care am folosit-o și eu, de altfel) că vinul de Cotnari transformă un om normal în poet, alte poante nu prea văd. Îmi doresc să vină și alți colegi și să mă contrazică.

Mulțam pentru aprecieri.

Nelu, ai dreptate, voi face inversiunea, dar nu acum. Dacă era un typo, aș fi corectat, dar așa, fiind texte trimise la concurs, mi se pare normal să le las în forma în care le-am trimis.

Ionel, și tu ai dreptate. E așa de bine să te simți Solomon din când în când și să dai dreptate tuturora. :)

Trei poezii în formă fixă (rondel, sonet, pantum), toate la temă, toate scrise bine - meritai locul I cu vârf și îndesat. Felicitări !

Un typo mititel: în prima strofă din sonet, trebuie \"onctuoasa\".

Și o întrebare: în pantum, în afară de reluarea versurilor 2-4 pe poziția 1-3 în strofa următoare, nu există și regula ca ultimul vers al poeziei să îl reia pe primul?

Prima mi se pare excelentă. Probabil cu ea ai luat premiu. Îmbină frumos falsul lirism cu umorul, iar poantele strecurate sunt delicioase. Nici a doua nu te face de rușine, dar tema e cam învechită.

Vezi că ai două typo. În versul 11 din primul sonet, \"vor știi\" trebuie să aibă un singur \"i\", la viitor se folosește infinitivul. Iar în versul 11 din al doilea, trebuie \"sperjur\".
În plus, \"previziunea\", după mine, se desparte pre-vi-zi-u-ne. Și atunci se dă ritmul peste cap. Habar n-am dacă în cazul ăsta se poate aplica o licență poetică.

Mare bucurie! Patru agoniști din șase posibili, ambele premii întâi, ăsta e un palmares greu de egalat.
Felicitări, Laurone și Nelu Gârda! Nu vă spun la mai mare (că nu se poate) ci la mai multe!
Felicitări și Grigore Chitul! Ai văzut că nu ne-am rugat degeaba în biserica aia din creierii munților? :)

Abia aștept să vedem textele.

Vali, așa îmi place când primesc o laudă în titlu! O reiau (cu Re:) cu cea mai mare plăcere. :)

Mda, cred că și tu, ca și Nelu Gârda, ai ceva dreptate. Textul e util, educativ, chiar didactic. Așa, ca un ghid de excursie sau ca un manual școlar.
Doar că eu nu așa ceva mi-am propus.

Cu pozele ai dreptate, în timp m-am specializat. În primele excursii făceam ca majoritatea turiștilor: \"Treci să-ți fac o poză cu statuia aia, după aia îmi faci tu mie. Hai mai repede, că pleacă ghidul\". Acum încerc poziții mai interesante, încadrări mai bune, chiar efecte dacă se poate. Și, ca să fiu sigur, profit de tehnica nouă (digitală, cu un card cât mai mare) și fac mii de poze, din care să am de unde alege.

...catrenele lui Ion I. Mioc și George Petrone.
Glumesc, Tataie, nu te supăra.

Și eu le văd tot cam ca Nelu Gârda: prima jumătate bune, a doua jumătate (începând cu ultima definiție a amantei) - excelente.

Mi-au plăcut toate. Dar m-au încîntat prima, ultima și cele două amante alternative.

Am dus la extremă (mai exact, la extrema ușoară) concursul de epigramă, în sensul că:
- juriul e format din autori de epigramă, care au în spate o practică îndelungă și suficiente elemente teoretice specifice;
- cerințele generale ale unei epigrame sunt unanim recunoscute;
- intervin în plus criterii suplimentare - tema sau elemente de prozodie impuse (cum face Bencei la Timișoara, numai rimă încrucișată).
La prima vedere, pare ușor de jurizat. Cu toate astea, aprecierea e subiectivă și rezultatele sunt contestate de multe ori.

În condițiile astea, cum poate fi acceptat cu inima ușoară verdictul unui juriu care trebuie să aprecieze la grămadă epigrame, proză scurtă, sonete, rondele, fabule ? Subiectivitate la puterea a treia e corect spus ?

Concursuri paralele, pe genuri, ca la Alba Iulia, asta mai înțeleg. Dar un concurs unde să le judeci la grămadă, nu se poate organiza decât ca în sport (triatlon, pentatlon, heptatlon) - unde există criterii cât se poate de exacte de punctaj. Ori în literatură, așa ceva nu se poate.

Din cauza asta nu-mi place concursul de la Vaslui. Iar după ce a introdus și temele, a devenit imposibil, după părerea mea.

- superbe fotografii,
- un reportaj foarte frumos,
- ai mai întinerit.

Tincuța, cu trei complimente deodată, mă copleșești ! :)

Iată, tu zici că-ți plăcea Spania și înainte. Eu nu pot spune asta, înainte de excursie nu știam prea multe despre ea. Poate tocmai din cauza asta mi-a plăcut atât de mult, pentru că n-am avut prea multe așteptări.

Mulțam pentru oftat, e reconfortant!
:)

...m-a dus cu gândul, ca pe toată lumea, la Tănase. Și mi s-a părut destul de grea. Dacă ar fi fost să tratez una (dar n-a fost cazul) aș fi ales „Moldova nu e a voastră!” sau Agamiță.

În ceea ce privește concursul de la Vaslui, cred că e destul de subiectiv și unul de epigramă (sau mă rog, de un singur gen). Dar să judeci la grămadă texte de diferite genuri, devine o întreprindere tare dificilă, cu rezultate total incerte. Am trimis anul trecut, dar a fost ultima oară.

Vin acum și la textul tău. Mi-a plăcut - a respectat tema, are jocuri de cuvinte, are umor, are chiar și satiră.
Totuși, am senzația că, uneori, jocurile de cuvinte sunt un pic forțate. Ele trebuie să vină natural, nu să pară căutate. Exemplu: \"Spuneam că a fost dragoste la prima vedere, dar a fost la prima auzire. Apoi, în aceeași seară, la prima… ciupire.\"

Nae, bucuros și onorat de vizită. Dacă e să mulțumească cineva, eu sunt acela. Pentru aprecieri, pentru steluță...

Cât despre parcul din cartier, se pare că tu reușești să îți culegi și să prelucrezi subiectele mai bine decât mine din țări străine.
:)

Din partea ta, multiplă câștigătoare a nenumărate premii, la toate concursurile de haiku online (felicitări!), aprecierile și prezența ta (rară) mă bucură și mă onorează.

Senryul tău e cel puțin la fel de reușit ca și cele care l-au inspirat. Încă o dată felicitări și urări de noi succese!

Gândesc, dorind să ne termine,
Bolnave minți parlamentare:
Decât o pensie, mai bine,
Un ajutor de-nmormântare.
(Ion Ruse)

Eu zic să nu-ți dorești prea tare
Un ajutor de-nmormântare,
Căci riști, afară să-ți rămână
Piciorul, coapsa și o mână.

Se zice despre-un verb - \"călește\":
Ce nu omoară, întărește;
El te \"călește\"-a doua oară:
Devii rigid când te omoară.

Una mai veche, ușor adaptată.


Vă explic, e foarte clar.
De stai strâmb și cugeți just
Omorâm cu toții, dar
Morții mei sunt buni la gust.


Deși aici unii m-ar putea contrazice. Am auzit că toți cei care au făcut testul au devenit antropofagi. :)