Dan Norea

...să nu ne mai cramponăm atâta de teme. Și eu am marota asta, să nu fiu acuzat că am folosit tema doar ca pretext, dar de cele mai multe ori a fost o frână.
Mi-au plăcut mai mult primele trei și, dintre ele, a treia.

Câți bobi în spicul de orez,
Atâtea premii îți urez,
(Nelu Gârda)


La festivaluri să faci jaf,
Să curgă diplomele vraf
Și-n continuare îți urez,
Din bobii ceia de orez
S-aduni de un pilaf.

Unei pușcăriaș recidivist

Orice-ncercare de-a rămîne-afară
s-a dovedit pînă la urmă nulă.
Căci boala lui e strict ereditară
și i se trage tot dintr-o celulă!

(Costel Stancu)


De multă vreme-i internat,
C-o boală tare-afurisită
Și cu un nume mai ciudat,
Îi zice, parcă, celulită.


Costel, de ce n-ai încadrat textul în categoria Epigrame ? Epigramiștii nu obișnuiesc să se uite la titluri, ci să selecteze categoria Poezie/ Epigrame.

Toate mi-au plăcut, dar mi s-au lipit de suflet a treia și a patra.

...au poante bunicele. Dar la prima și a treia ai aplicat greșit treaba cu versul mai scurt - ai trecut de la iamb la troheu în același catren. În plus, cum poanta de la primul catren e cam bătătorită, aș particulariza-o.

Gânduri de marinar la sosirea în port

Voi sta în casă-nchis, cu cheia,
Îndată după debarcare,
O lună-ntreagă cu femeia...
Unui coleg plecat pe mare.

Nelu, dacă tot le-ai luat la mână, le reiau și eu. Ca o opinie generală, cred că în ultima vreme te grăbești. Nu ai foarte mult timp și ții musai să participi la cât mai multe concursuri. Ãsta e al doilea grupaj consecutiv unde n-ai fost la înălțimea ta obișnuită.
Se vede lucrul ăsta mai ales din construcția epigramelor. La prozodie nu faci rabat, că nu te lasă inima. Poante bune ai (deși aia cu Marea Neagră nu mi-a plăcut nici la haiku, nu-mi place nici acum - e prea vulgară pentru gustul meu). Dar construcția e cea care suferă. Nu uita că la un concurs, juriul le citește pe bandă rulantă, trebuie să se prindă din prima, nu din a treia citire (care nu există). Pentru asta, poanta trebuie pregătită cristal.

Ca un exemplu, la prima nu m-am prins că e vorba (și) de sâmbete calendaristice.
La ultima, ai văzut, există ambiguități.
\"Exportul parcă nu importă.\" nu sună bine. Acel \"importă\" putea fi mai bine exploatat.
La nr. 4 și 5, omonimia e clară, dar rămân la părerea că poantele trebuiau pregătite mai bine.
\"pelagra\" din a doua, oricum ai lua-o, dă senzația de \"n-am găsit altă rimă\".

Îți fac observațiile astea (pe care nici eu nu reușesc să le respect) pentru că ai talent mai mare decât mine (ei, nu mult, numai așa, puțin :) ) și e păcat să-l irosești. În plus, dacă observi, pe mine au început să mă invite la festivaluri și dacă trimit texte mai slabe (sau nu le trimit deloc), așa că sunt mult mai puțin motivat.

Ce mă fac cu vila
Abia ridicată,
De mai mare mila?
(O milă pătrată).


Nelu, reiau aici o epigramă postată recent drept comm, pentru că se potrivește ca o mănușă cu tema de la Galați. Dar și cu stilul tău, văd că ai folosit, oarecum natural, aceeași omonimie.

Din epigramele tale, cele de la tema a doua mi-au plăcut mai mult. Iar din ele, ultima (Dumnezeu cu mila) - cel mai mult.

...cu discuția de fata, domnule Csiborg. Hai să vă spun ce știu eu în momentul ăsta:
- pentru soft există ORDA;
- pentru mărci comerciale există OSIM;
- literatura este, teoretic, protejată, prin mecanismul de aducere la cunoștința publicului; orice carte este înregistrată oficial la un organism unic, prin acel ISBN; nu văd cum ar ajuta suplimentar un timbru sau o înregistrare la \"primărie\";
- despre muzică și filme nu am idee, dar cu siguranță există mecanisme de protecție; că sunt încălcate, asta e altceva, intră sub incidența legii.

Problema se pune la un site literar, unde pot veni să îmi modific un text de acum 10 ani și să susțin că eu am fost primul care a adus textul la cunoștința publicului. Ei bine, după câte știu, agonia are implementat un mecanism care împiedică acest lucru, pentru că păstrează în baza de date prima variantă a fiecărui text. Cu alte cuvinte, agonia îți oferă o bază legală pentru a-ți proteja un text, pentru că poți dovedi, fără putință de tăgadă, data la care ai făcut public un text.
E la fel de adevărat că discuția e pur teoretică, un proces pe tema drepturilor de autor durează mult, costă mult și un plagiat, cu toate înregistrările din lume, e greu de dovedit. La nivelul nostru, nefiind în discuție sume semnificative, nu își ia nimeni măsuri serioase de protecție.

Unde aveți dvs dreptate este aplicarea legii drepturilor de autor în concursuri. Foarte mulți organizatori își arogă dreptul de a publica textele trimise la concurs (în ziare, reviste sau antologii), fără a avea o clauză de acest gen în regulament. Evident, nu e vorba de bani, dar poate mie nu-mi convine să mă publice fără acordul meu, nu? Unde mai pui că de multe ori se vine și cu greșeli de tipar sau chiar cu modificări intenționate, fără posibilitatea ca autorul să poată interveni. Asta e o hibă a concursurilor literare, care ar trebui pusă în discuție.

Domnule Gorban, studiez de pe margine problema regulamentelor la concursurile literare de câțiva ani. Tocmai pentru că \"asa se intampla la noi la români\", regulamentele trebuie să fie cât mai explicite. Și în niciun caz, indiferent de circumstanțe, nu e voie să modifici regulile în timpul jocului.

Că e vorba de un debut în poezie sau unul în literatură, asta deja e o ambiguitate. Să zicem că n-a fost prevăzută. Aveți șansa să fiți mai expliciți la ediția viitoare.

Dar limita de 30 ani e o chestie matematică, aici nu încap dubii. Cine nu își declară anul nașterii, nu e primit în concurs. Cine și-l declară și a depășit 30 ani, nu e primit în concurs.
Probabil ați modificat limita pe parcursul jurizării, văzând că sunt prea puțini candidați. Dar v-ați gândit că există, probabil, numeroși potențiali concurenți de 31-34 ani care n-au trimis texte pentru că depășeau vârsta? V-ați gândit că toți aceștia, în acest moment, simt o frustrare? De ce? Pentru că \"asa se intampla la noi la romani\". Toțí aceștia, plus alțíi de pe margine, își pierd încrederea în seriozitatea concursurilor literare, gândindu-se că \"asa se intampla la noi la romani.\"

Mitrule, într-un fel, podiumul de la Iași e normal. Nu mă refer la persoane, ci la faptul că sunt trei epigramiști. Astăzi, cei care comit poezie clasică sunt foarte puțini. Iar poezie clasică umoristică nu mai scriu decât epigramiștii. Sau, mă rog, invers - autorii de poezie clsică umoristică scriu, în marea lor majoritate, și epigrame.

Propunerea ta, să primească steluțe numai cei care nu au nivel de steluțari, mi se pare interesantă. E drept, dacă voi primi vreodată nivel 120, s-ar putea să nu mai îmi placă atât de mult. :)

Eu aș da ca șpagă,
Inclusiv arvună,
O planetă-ntreagă...
Pentru-o muză bună.


Nelu, eu aș zice \"E muză, șpagă sau femeie!\"
Oricare din ele poate naște o epopee.

Vă mulțumesc pentru vizită, comentarii și urări. Urări pe care vin să le întorc.

Faptul că suferim ponoasele datorită păcatelor predecesorilor, asta e o problemă veche, mai exact de la Adam și Eva. Totuși, la fel ca Nelu, în Praga n-am simțit să existe un curent generalizat, istoria de la hotel cred că a fost o excepție.
Iată că în orice excursie există întâmplări amuzante, totul e să fie și puse pe hârtie.
În legătura cu denumirile (Ionel, ai pomenit Mala Strana, Wenceslas), asta a fost o adevărată problemă în alcătuirea textului. Cât am stat în Praga m-am uitat numai pe hărți cehești, așa că jonglam cu Starometske Namesti, Mala Strana, Nove Mesto, Karluv Most, Tancici Dum... Eram tentat să le folosesc și în text, dar mi-am dat seama că ar fi îngreunat lectura. Așa că am ales variantele românești existente în ghiduri, inclusiv la transcrierea numelor - Carol în loc de Karol, Venceslas în loc de Vaclav sau Wenceslas.
La un moment dat eram tentat să alcătuiesc un mic dicționar, ca o anexă la text, dar pe urmă m-am gândit așa: orice turist trebuie să aibă plăcerea să și-l alcătuiască singur. Când primești totul fără efort, nu mai are aceeași valoare.

Nu știu dacă maestrul Șerban Codrin ne citește, dar îi transmit (și) pe această cale felicitări și convingerea mea sinceră că este pe deplin îndreptățit, mai mult decât oricine altcineva, să primească acest titlu.
Dacă îmi pare rău de un lucru este că n-am putut fi în Constanța în zilele Simpozionului de haiku.

Maria, primește mulțumiri pentru că ai adus evenimentul în atenția iubitorilor de lirică niponă de pe agonia.

...tu nu mai știi de glumă ? Vorba unui banc, se vede că ești mai nouă pe aici.
Poți să-ți dai cu părerea cât poți de sincer asupra oricărui text. Cel puțin la Nelu și la mine. Și nu suntem singurii.
În privința semnăturii, aia era un fel de satiră, nu convingere că așa ar trebui să fie.

Da\' acum, sincer, chestia cu Cin\'Ica chiar mi-a plăcut.
:))))

Nelu, nu te uita în gura lor. Una e cinică, alta te ia la vali...
Adevărul e că la cele mai multe concursuri nu contează moto-ul sau titlul, ci semnătura. Acolo trebuie să te concentrezi.
:)

Vali, mulțumesc pentru aprecieri și pentru urări. În privința zâmbetului după 35 ani, asta e la mine a doua natură. Eu zâmbesc chiar și după ce vii tu și îmi faci praf epigramele. :)


Când te-ai referit la „prospătura” aceea care, peste 35 de ani, va avea 70 și ceva de primăveri, te gândeai la cineva, anume?

Am înregistrat-o ca Oferta nr. 1 / 08.10.2010. Lista rămâne deschisă până în data de 27 sept. 2045. Menționez că expresia \"70 și ceva de primăveri\" este orientativă, nu există limită de vârstă... în jos. Dar pun o condiție - o tânără care la data respectivă are statut de minoră, este rugată să vină la interviu cu mama ei. N-am fost niciodată în stare să cresc un copil de unul singur.

Ai cam greșit, numai puțin,
Perechea și-ambianța -
Catrenul pentru Constantin
E clar... de la Constanța.


Nelu, nu știu cât de tendențioasă e întrebarea, da\' prefer să-ți povestesc geneza. Când la poezia mea homerică, Vali a presupus că mi-a luat cel mai mult de lucru, am vrut să-i răspund că nu-i așa, pentru că eu, fiind mai în vârstă, scriu ușor... în metru antic. După care m-am gândit că există pe aici cineva căruia chiar i se potrivește atributul de \"antic\". Iar \"gigantic\" e cea mai bună rimă, nu? Nu că Tataia n-ar merita-o.

Nelu, nu-i mai bine să organizăm un pelerinaj în trei la o mănăstire, la primul festival potrivit? Cred că Grigore n-are nimic împotrivă.

Calimero, asta e, la vârsta noastră (că suntem născuți la câteva zile diferență), toți avem probleme cu memoria.

Hi, ce-mi place moda asta cu reluarea titlului. :)
Cu mănăstirea, ce crezi, cât va dura efectul? Că apa despre care vorbești s-a dus demult. Mă gândesc că n-ar fi rău ca, măcar odată pe an, să ne întâlnim la câte un festival și să aprindem o lumânare undeva. Separat n-am încredere, dar împreună efectul e verificat.

Toate mi-au plăcut. Nu m-apuc să fac aprecieri comparative, dar cred că e un grupaj de podium. Probabil a funcționat regula unanim aplicată, ca un concurent să nu ia două premii.
Felicitări!

De celelalte nu sunt prea mândru, așa că nu le-am mai postat. Dar dacă două sunt prea puține, le șterg și pe astea.
:)