Dan Norea

Când auziră, toți se minunară,
Părinți și frați și veri, chiar și un unchi,
Căci doamna noastră-n fiecare seară,
În fața lui, se-așează în genunchi.

...când zici că lumea ne-ar putea confunda cu alde \"Vacanța Mare\". Dar pericolul mi se pare mai mult teoretic. Uniunea condusă de Valentin Silvestru s-a numit Asociația Umoriștilor din România. Câteva cenacluri se numesc Clubul/ Cenaclul Umoriștilor... (constănțeni, sibieni...). În niciunul din cazuri nu a apărut vreo confuzie.
Și cu restul ai dreptate - \"umor și epigramă\" ar fi pe jumătate un pleonasm. Caricaturiștii probabil n-ar fi de acord să renunțe la Uniunea lor și să se subordoneze alteia.
Titulatura e importantă, ai dreptate. Dar mai important decât asta este faptul că se cristalizează ideea transformării UER într-o uniune de umoriști.

Mai întâi, pentru amândoi: când am postat textul, nu l-am încadrat la \"Polemică\" ci la \"Evenimente\". Asta pentru că, după mine, punctul cel mai important din text este propunerea de înființare a UUR, pe care am considerat-o un eveniment. Un editor a schimbat încadrarea și nu protestez, pentru că în mod sigur, editorii se pricep mai bine deât mine la încadrarea unui text.

Calimero, nu cred că autorul unui text cu încadrarea \"Polemică\" poate fi asimilat cu un moderator care, prin definiție, trebuie să rămână neutru. În condițiile astea, fraza \"Nu mai spun că e regulamentar să răspunzi la mai multe commuri dintr-un foc\", care pare un reproș sau o recomandare, n-are ce căuta - în acel moment nu aveam decât un comentariu.
Dacă ție ți se pare că fraza \"Până nu am informații, mă abțin de la critici\" poate duce la concluzia \"fidelitate necondiționată\", cum numești chestia asta? Mai ales într-o pagină în care nu se poate spune că îl
mângâi pe creștet pe domnul Corbu.


Nae, deși m-ai luat cu \"Domnule\", sper că rămânem prieteni în continuare. Îmi place tonul tău ponderat, deși pari nemulțumit de concluziile mele.
Bun, mai întâi să lămurim o problemă minoră: acele \"nenumărate discuții\" pe care le-am invocat (și pe care tu le citezi) nu se refereau la subiectul UER, ci la modul de aplicare a unui regulament - să se respecte spiritul sau litera legii? Concret, cele mai frecvente contraziceri le-am avut cu Laurențiu Orășanu (pe care îl cunosc de peste 40 ani, pe care îl respect, dar îmi permit să am alte opinii), plecând de la concursurile organizate pe site-rile literare.
Părerea mea este că într-o țară în care o frază din constituție (președintele desemnează premierul) stârnește nenumărate furtuni, inclusiv o criză politică de durată, legile trebuie să fie cristal. Și noi trebuie să le modificăm până dispare orice ambiguitate.

Revin. Dacă citești printre rânduri, ce trebuie să înțelegi:
- metoda de a reproșa ceva unui conducător, plecând de la principii sau de la bun simț, nu e cea mai bună cale; nu pentru că reproșurile ar fi sau nu deplasate, ci pentru că rămân practic fără rezultat;
- dacă legea (în cazul nostru statutul) lipsește, singura metodă este ca, la unul din festivaluri (că altfel văd că nu ne întâlnim), membrii vechi, cu autoritate și experiență, să ceară publicarea sau, după caz, rescrierea unui nou statut; aici suferă însăși structura UER, care nu are filiale/ sucursale, ci numai câteva sute de membri; nu-i poți chema pe toți să voteze, iar reprezentanții cenaclurilor nu au dreptul să voteze în numele colegilor, pentru că cenaclurile nu fac parte oficial din structura UER;
- în noul context (presupunând că se va realiza înființarea uniunii umoriștilor), problemele se rezolvă de la sine - o uniune nouă va avea un statut nou.
Te rog să mai citești o dată textul, folosind cheia pe care ți-am dat-o.
Sper să mai discutăm până la Crăciun, așa că deocamdată nu vin cu urări de sărbători.

1-2 Recunosc, e vina mea că n-am evidențiat în mod explicit legătura între cele două părți (replica la \"Ecourile\" lui Bunduri și propunerea cu Uniunea Umoriștilor): păi dacă se înființează/ activează o uniune a umoriștilor, se reglează de la sine și problema cu statutul. Care mie mi se pare esențială. Cu reguli de bun simț nu se poate conduce nici măcar o asociație de locatari, cu atât mai puțin o uniune de creație.
În particular, chestia cu \"declarația de fidelitate necondiționată a lui Dan Norea către președinte\" mi se pare o șopârlă. Cine citește atent textul își dă seama de ce.

3. Nu știam că la Vișeu și la Vaslui (n-am fost la niciunul din cele două festivaluri) a mai fost ridicată problema unei uniuni a umoriștilor. La Galați am fost și nu țin minte să fi existat dezbateri pe această temă.
Dar din faptul că problema a mai fost ridicată, rezultă că este stringentă și că, mai devreme sau mai târziu, va trebui făcut ceva în acest sens.
Fraza \"Deocamdată, nu se dorește acest lucru la nivelul conducerii UER\" nu spune că domnul Corbu este împotriva ideii, ci că se complace în situația actuală, nu face și (după impresia mea) nu va face nimic în această direcție. Îmi doresc să mă contrazică.

Între blamul pe umor și blamul pe epigramă este o diferență esențială: cel pe umor plutește în aer, dar nu are nimeni curajul să-l puncteze oficial. Blamul pe epigramă este țintit și explicit.

Legătura UER cu cenaclurile de umor nu e o problemă falsă, ci este cât se poate de importantă. În acest moment nu există o relație de subordonare de niciun fel, ca atare UER nu poate impune nimic - un calendar al festivalurilor, un regulament unic al concursurilor, raportări ale cenaclurilor pentru a fi centralizate...

În privința caricaturiștilor, ai dreptate. Dar nu uita că mai degrabă noi avem nevoie de ei decât invers. Știi ce bine ne prinde că avem un caricaturist (Leonte Năstase) în CUC ?

Comentariul precedent mi-a adus aminte de o epigramă mai veche, potrivită la temă.


Chelneru-i un tip voinic
Și mai negricios nițel;
I-am cerut doar un rom mic
...Și-mi aduse-un puradel.

După mine, ortul din epigramă nu este șpaga pentru doctori, ci prescurtarea sintagmei \"ortul popii\".
Ortul este, în cele mai multe cazuri, moneda pe care rudele o dădeau popii pentru slujba de înmormântare.
În alte cazuri, este moneda pe care mortul trebuia să o aibă asupra lui (în mână sau pe piept), destinată \"vămii\" spre lumea cealaltă. În acest ultim caz, este un obicei ancestral, cu influențe păgâne.
În ambele cazuri, ortul este un simbol al morții.

Din acest punct de vedere, epigrama este OK. Aș sublinia influența Mioriței - resemnarea în fața morții.

Nu-mi place cum sună ultimul vers \"un ort de dat\". Dar ținând cont că autorul este la una din primele încercări, consider că merită aprecieri pentru o epigramă destul de curată.

Nelu, felicitări!
Mi-aș lăsa imaginația să zburde: peste 15-20 ani, când vei mai primi un mare premiu și te vei îndrepta, sprijinit în baston, să-ți iei diploma, te va privi cu venerație un începător emoționat, care s-a strecurat cu multă trudă printre celebrități.
Dar îmi temperez imaginația, ca să nu ți-o iei în cap.
:)

Kosta Vianu a pus punctul pe i: țiganii îi consideră proști pe toți cei de pe urma cărora trăiesc. Adică noi toți. În frunte cu cei care le iau apărarea. De ce? Nu mă refer aici la faptul că fură (din buzunare, de pe gurile de canalizare, din rețelele de apă sau curent), ci la faptul că, în filozofia lor de viață, este exclusă plata taxelor și a impozitelor. Consecința? Cum 10% din populație e formată din țigani, noi toți ceilalți plătim impozite cu 10% mai mult. Țiganii beneficiază de învățământ, de medicamente și spitalizări pe banii noștri.
Bun, aș fi de acord dacă ar exista un plan pe termen lung de remediere a situației. Dacă ar veni la televizor un bulibașă și ar declara: \"Mânca-ți-aș, vă promit că în 20 ani începem și noi să plătim impozite, să îi aducem chiar noi la stâlpul infamiei pe hoți și pe escroci\". Dar nu, dimpotrivă, situația are o tendință inversă, datorită diferențelor dintre ratele de natalitate. Probabil că în 50 ani, jumătate din țară îi va ține în spate pe cei zece milioane de țigani.
Și în condițiile astea, noi trebuie să îi mângâiem pe creștet? Asta este ca și cum, după ce îmi vine fata acasă mușcată de un maidanez, eu să îi spun, ca un bun creștin (îndemnat de madame Brigitte Bardot): \"Du-te și întinde-i și piciorul celălalt\".

De ce are voie Laurone să ironizeze politicienii și soacrele, dar trebuie să-i cocoloșească pe țigani? Mai ales când o face cu talent. Felicitări, Laurone!

I-a spus domnița-n mod acid,
În curs de îmbrăcare:
\"E drept că e un tren rapid,
Dar te-ai grăbit prea tare.\"

și eu am primit-o pe email, dar m-a enervat faptul că n-avea autor. Am și retrimis înapoi un link de pe agonia, ca să fie clar că, dacaă autorul e cunoscut, trebuie menționat.

Todo, insist să postezi fotografia lui Tarlapan. E epigramă curată, transpusă în culori. Sau o păstrezi pentru primul concurs de fotografie umoristică?

Am aceeași părere cu Nelu Gârda, cele două aritmii evidente au contat mult. Culmea e că la \"actualitate\" era suficientă o liniuță \"Proverbu-i de-actualitate\".

În privința temei libere, în ultima vreme și eu am început să procedez la fel - nu trimit epigrame independente, ci îmi impun o temă. Nu cred că are importanță la juriu, eu prefer metoda asta pentru că îmi plac grupajele tematice.

Tincuța, ai o omogenitate la nivelul de sus, extrem de lăudabilă. De altfel. onorant este și locul obținut. Felicitări!

Romanii omorau din zece-n zece,
Pedeapsă pentru trădătoare fapte,
Dar Boc, făcând bugetul, îi întrece:
Îi scoate din sistem din șapte-n șapte.

Nelu, ordinea valorică a temelor mi se pare descrescătoare, adică prima mi se pare cea mai bună.
Felicitări pentru încă o diplomă, ți-ai garnisit bine peretele anul ăsta. Le pui în ramă așa e? N-am făcut un inventar (nici nu știu dacă a făcut cineva) dar în toamna asta cred că ai bătut toate recordurile.

Elena, după ce am citit textul, am făcut ceea ce a făcut Adriana (și probabil mulți alții) - m-am dus pe youtube și am ascultat câteva Marize. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dar între a plăcea și a iubi cu pasiune sunt atâtea nuanțe...

Marea bucurie a fost alta - să te citesc, pentru că vii foarte rar pe aici și, mai ales, să văd că ești și acum entuziastă ca o adolescentă, așa cum te știu de când te știu. Semn că nu te-ai schimbat deloc și că, dacă unii dintre noi ți se adresează cu dvs, e vina noastră, nu a ta.
:)

În picioare
Un bocanc
Și-n parcare
\'mi-au un tanc.

ma uit la vasilicii acestia si-mi pare ca nu-i niciunul sub 40 de ani.
va tinem pumnii domnilor in penele dvs pe care le sufla vantul una cate una.
(mihai amaradia)

Mă uit la un pinochio care crede că a semnat contract cu veșnicia și-mi spun: \"Doamne, mare e grădinița ta! De ce le dai voie să iasă în lume unora care încă n-au trecut de grupa mică?\"


Todo, vin să completez textul cu tema concursului ad-hoc lansat de Ion Cuzuioc (căruia îi mulțumesc pe această cale pentru un cadou substanțial, de care au avut parte toți oaspeții - un tricou și o sticlă de lichior): \"Lung e drumul și cotit\". Și cu ocazia asta postez epigrama cu care am concurat.

La mormântul unui bețiv

De doi ani nu mai e beat,
Dar privirile uimite
Spre mormânt zăresc -ciudat-
Trei cărări, toate cotite.

Constat că în fotografii, aici,
Sunteți deja pe la Mileștii Mici
Iar partea-a doua o cam ocolești...
Nu mai ajungi odată la Costești?

- Viață dacă duci de câine
Și oricât de mult decazi,
Pentru tine e și-un mâine!
- Ce folos, eu vreau un AZI.

și încă una


Vrând să-și curme viața, blestemând năpasta,
Un bărbat constată - i-a murit nevasta,
Dându-i libertatea când nici nu gândea...
Moartea,-ntotdeauna, vine unde vrea!


Todo, bună fabula, surprinzător de optimistă. După câte înțeleg, ca și Băsescu, fabula ta ne îndeamnă să emigrăm. :)