Dan Norea

Moș Crăciun -cel bun din fire-
A venit prin vânt și ger
Și-a oprit într-o clădire,
Cu bar striptease la parter.
(I_k)

Lumea, știți de ce-i săracă?
Fetele din cârciumioară
Striptease l-au convins să facă
Și apoi l-au dat afară.

De vrei să ai mereu controlul
Cu-nțelepciunea poți să-nvingi;
Bătaia, furtul, chiar violul,
Ca să eviți... tre\' s-o convingi.

Ninge și mașina-mi zace îngropată.
Ninge. În zăpada albă deocamdată
Sunt vizibili, iată, trei rahați de câine.
Ninge și mocirla va urma. De mâine.

Vă mulțumesc pentru vizite și semnele lăsate. Deși nu am timp pentru replici, răspund pentru că nu voiam să las atâtea comentarii fără răspuns.

Angela Nache Mamier, a mai fost discutată problema staturii lui Boc, dar nu știu dacă răspunsurile au fost suficient de clare. Reiau mai apăsat: STATURA NU ESTE UN DEFECT FIZIC! DEFECTELE FIZICE SUNT INFIRMITÃȚILE. Statura unui om este un atribut obișnuit, la fel ca și chelia, burta sau părul blond.
În schimb, statura mică, așa cum spune și Anca Roshu, poate influența caracterul, fie în sensul de frustrare, fie invers, în sensul de motivație. Se spune despre personalitți marcante din istorie (Napoleon, Ștefan cel Mare) că au avut o motivație suplimentară de afirmare, ambiția de a-i depăși pe cei mai \"mari\" decât ei.

Anca Roshu, nu cred că versul 3 suferă cu ritmul. Dar varianta ta e mai bună, pentru că înlătură și obiecția despre prezența dublă a conjuncției \'și\'.

Nelu Gârda, ai dreptate, obiecția este de fond. 25 la sută se referă la salarii, iar salariile n-au fost nivelate, ci doar ciuntite proporțional. Eu m-am referit la o nivelare prin \"tăierea capului\", pentru a ajunge la aceeași înălțime. Pentru că a-i lua unui bugetar cu salariu mic 25 la sută, este aproape o decapitare.

Avocatul poporului - bilanț 2010
(Nelu)

Cu așa un avocat,
Tot poporu-i condamnat
Și apoi, cum e mai rău,
S-a găsit și un călău.

(Vali, nimic nu-ți scapă!)
(GPI)

Sesizez un fel de dezacord. Ținând cont că e vorba de o persoană (Grigore Chitul), corect ar fi: Vali, nimeni nu-ți scapă!

Grigore, bag seamă că împlinești o cifră (știu că e număr, dar așa se zice) semirotundă, asta pentru că cifra rotundă o vei împlini abia la 100 ani. Tinerelule, aș putea să-ți împărtășesc câte ceva din experiența mea. Dar nu-ți spun decât un lucru: stai liniștit, junghiurile încep după 60.

Îți urez ca agheazma să țină toată viața, să atragă muzele și să curgă succesele! La mulți ani!
Nelu Norea

-după sfatul președintelui-
(Mitru)

Zice baba: \"Ia aminte,
Să-l asculți pe președinte!
N-ai motive de mândrie
Pân-acum. Asta-i tărie?\"

Căci secretara-i iese rar din minte,
Pe când soția-l scoate des… din minți!
(Grigore)

În casa lor e liniște și pace,
Căci se iubesc cu dragoste fierbinte;
Soția pune inimă-n ce face
Iar soțul minte.

Cum adică fac tapaj?
Și de ce la Ermitaj?
(I_k)

Este clar că-n Ermitaj,
Ce rimează cu tapaj,
O mulțime de tablouri
Au friptane pe platouri.

...am revenit. Vali, ești absolut sigură că nu s-a întâmplat vreodată și invers? Adică să primești note mai mari decât meritai?
Crede-mă, sunt sincer, ți-o spun cu intenția de a te consola, nu de a te necăji și mai tare.

În viață nu le poți avea pe toate (spuse Don Juan, cu obidă în voce).
:)

Vom muri de frig la iarnă !?
(Sorin)

Cu frigul cred c-am rezolvat
(E o prezicere funebră):
Dormi-vom câte doi în pat,
Unul normal, unul cu febră.


:) Nu-mi asum niciun merit, bancul ăsta l-am auzit la Festivalul de la Chișinău.

Dacă aș ști că folosește la ceva, ți-aș da sfatul să nu mai sari într-un picior clamând victoria. Mai ales că la tine e un gest repetat și lipsit de auto-ironie.
Așa ceva nu e de bon-ton. Victoriile ți se atribuie alții, sau nu sunt.
(Calimero)

E drept că mi-am exprimat mulțumirea de mă fi clasat pe locul III, în fața unor nume celebre. Dar am crezut că asta îi flatează. Eu aș fi mândru dacă aș fi considerat atât de bun încât cineva și-ar exprima bucuria că a ieșit în fața mea.
Nu mi-am imaginat că poate apărea o asemenea interpretare. Dar dacă există măcar o singură persoană care consideră asta drept un gest de infatuare (sau mă rog, deplasat), voi avea grijă pe viitor.
Aș că, iată, sfatul tău a folosit la ceva.

Deși e cea mai \"epigramă\" din toate, prima e depărtată de temă, dualitatea practic nu există. În plus, poanta are o alură de vechi (damigeana și hangița goală).
A doua, pe lângă lungimea versului, are poanta similară cu a unui banc. Un tip are de ales între trei femei una și una, le supune la diverse teste, pe care acestea le trec cu brio, pentru ca în final să renunțe la toate și să aleagă una blondă și cu sânii mari.
A treia prelucrează ideea cu \"jumătate plină, jumătate goală\", dar ar putea fi considerată \"poantă cunoscută\" doar dacă există o epigramă cu optimiști și pesimiști, referitoare la o femeie îmbrăcată pe jumătate.
Și a patra prelucrează o idee (cea cu mersul la bibliotecă) dar sunt atâtea modificări, încât nu cred că poate apărea bănuiala de similitudine. Acolo soțul le minte pe soție și pe amantă. Aici soția le spune franc \"voi staí și jucați table, că eu am treabă.\" În plus, are drept pistă falsă exact dualitatea dintre cei doi soți, care în final devine nesemnificativă. Chestia cu trialitatea s-a spus despre alta, nu stau acum să caut.

E drept că dacă le iei la puricat (pe toate, nu numai pe ale mele), se aplică spusele tale \"în umor nu se inventează nimic, se tot recirculă\".

Epigramiști-s serioși,
Dar epigramele... o glumă.
(Ion Ruse)

Cu punctul ăsta de vedere
Ce-l zici mai sus, eu zic că riști
S-o iei pe coajă, dragă vere,
De la acei epigramiști.

Cred că înainte de a scrie epigramele, era bine dacă citeai definiția dualității \"Ansamblu format din două elemente diferite, opuse\". Mai ales la prima, nu se vede dualitatea în niciun fel.

În privința celor două variante, cred că ai ales bine.

...ambele epigrame sunt bune. De altfel, a doua a primit note de excepție. Cred că prima a fost depunctată din cauza construcției, ușor ilogică - într-o familie în care bărbatul se poartă ca în epigrama ta, nevasta e cea care se gândește la divorț (și n-o face pentru că e \"familistă\"), bărbatului îi convine situația și nici nu-i trece prin minte să divorțeze.

Vorbind de sex (că tare-i bun),
De o excepție-i nevoie
La postul ăsta de Crăciun:
Cine nu poate, are voie!

Dacă treci totul la singular, sună mai bine la ureche. Dar cred că se pierde puțin din mesaj. Cine e \"porcul\"? Lui Boc nu i se potrivește decât, cel mult, purcelușul. Aș face un compromis:

Taie unchiul Sam curcanul,
Musulmanul - câte-o oaie;
Când românii schimbă anul -
Porcii taie.

Gramatical vorbind, avantajul ultimelor variante nu e apariția curcanului și a oii, ci faptul că \"românii\" devin subiect și ultimul vers sună mai natural. În schimb, datorită naturaleții, e posibil ca un cititor mai neatent să nu sesizeze dublul înțeles. Și atunci, zic eu, trebuie aruncată o pastilă în titlu. Ceva gen \"Tăieri de sărbători\".

La americani - curcanul,
Musulmanii - câte-o oaie,
Când românii schimbă anul -
Porcii taie.

Gigi, de data asta aduce a haiku. I-aș reproșa că nu are nimic special, scena pare banală, nu iese din comun cu nimic. Uite, îți propun modificări minime:

Luna pe gheață -
copiii cu patine
fac cercuri în jur