Dualitate

Deși și prima epigramă e bună, la tema dată se încadrează mai bine cele două înscrise în concurs. Bănuiesc că le-ai prezentat aici pe toate astfel încât să-ți verifici justețea alegerii textelor cu care ai concurat. Părerea mea e că ai ales bine.
Prima are umor, dar dualitatea e condiționată (temporal).
A doua e bună și ea ca epigramă, dar cu versul cam lung.
Cele din concurs:
Prima, am mai spus, e încadrată perfect în temă. Poanta e însă la îndemână (vezi observația juriului) și dă impresia de deja-vu pentru că a fost răs-folosită în cazul sticlei (jumătate plină, jumătate goală, pesimist, optimist - mă înțelegi tu). Asta ar fi singura cârcoteală la prima.
A doua trimite la un banc de pe vremea noastră, poate mai circulă și acum. Ãla cu biblioteca. Scuza e că, la fel ca în matematică, în umor nu se inventează nimic, se tot recirculă. Ca încadrare în temă: mai puțin reușită, parcă s-a spus deja de o \"trialitate\" în epigrama ta.
În exercițiul meu de notare am punctat mai bine prima epigramă, un punct peste a doua.
Clasare onorabilă. Dacă aș ști că folosește la ceva, ți-aș da sfatul să nu mai sari într-un picior clamând victoria. Mai ales că la tine e un gest repetat și lipsit de auto-ironie.
Așa ceva nu e de bon-ton. Victoriile ți se atribuie alții, sau nu sunt.

Toate bune

Deși e cea mai \"epigramă\" din toate, prima e depărtată de temă, dualitatea practic nu există. În plus, poanta are o alură de vechi (damigeana și hangița goală).
A doua, pe lângă lungimea versului, are poanta similară cu a unui banc. Un tip are de ales între trei femei una și una, le supune la diverse teste, pe care acestea le trec cu brio, pentru ca în final să renunțe la toate și să aleagă una blondă și cu sânii mari.
A treia prelucrează ideea cu \"jumătate plină, jumătate goală\", dar ar putea fi considerată \"poantă cunoscută\" doar dacă există o epigramă cu optimiști și pesimiști, referitoare la o femeie îmbrăcată pe jumătate.
Și a patra prelucrează o idee (cea cu mersul la bibliotecă) dar sunt atâtea modificări, încât nu cred că poate apărea bănuiala de similitudine. Acolo soțul le minte pe soție și pe amantă. Aici soția le spune franc \"voi staí și jucați table, că eu am treabă.\" În plus, are drept pistă falsă exact dualitatea dintre cei doi soți, care în final devine nesemnificativă. Chestia cu trialitatea s-a spus despre alta, nu stau acum să caut.

E drept că dacă le iei la puricat (pe toate, nu numai pe ale mele), se aplică spusele tale \"în umor nu se inventează nimic, se tot recirculă\".

Dacă aș ști că folosește la ceva, ți-aș da sfatul să nu mai sari într-un picior clamând victoria. Mai ales că la tine e un gest repetat și lipsit de auto-ironie.
Așa ceva nu e de bon-ton. Victoriile ți se atribuie alții, sau nu sunt.
(Calimero)

E drept că mi-am exprimat mulțumirea de mă fi clasat pe locul III, în fața unor nume celebre. Dar am crezut că asta îi flatează. Eu aș fi mândru dacă aș fi considerat atât de bun încât cineva și-ar exprima bucuria că a ieșit în fața mea.
Nu mi-am imaginat că poate apărea o asemenea interpretare. Dar dacă există măcar o singură persoană care consideră asta drept un gest de infatuare (sau mă rog, deplasat), voi avea grijă pe viitor.
Aș că, iată, sfatul tău a folosit la ceva.