Dan Norea

Aritmia din versul 3 pleacă de la sintagma \"FUN-dul mol-DO-vei\", care cere un picior de trei silabe. Dacă păstrezi sintagma în forma asta, orice alt aranjament duce la o aritmie.

Ideea e bună, dar ar mai trebui lucrată. \"Slova\" apare, în mod evident, pentru rimă. Aș propune ceva de genul:

Prin orașe,-n puii mei,
Nu mai e de respirat,
Chiar și-n Fundul Dobrogei
Aerul e mai curat!

Primul vers l-am scris la repezeală, poți găsi oricând ceva mai decent. :)

... să reiau comenteriul Danielei, cu copy-paste, după care să adaug steluța pe care ea, în ciuda nivelului proaspăt crescut (felicitări!) încă nu o poate acorda.

Totuși, la argumentele Danielei, valabile sută la sută, adaug și eu câteva, pentru a justifica suplimentar steluța.
Metrica e formată din două emistihuri (7+6), cu o cezură între ele. După introducere, rămâi cu impresia că ar fi fost mai potrivit ritmul trohaic, specific poeziei populare. Dar de la jumătatea poeziei, mi-am explicat alegerea ritmului iambic - basmul versificat este numai un pretext, în fapt e o poezie cultă, vom vedea care.
Prozodia e bună, există foarte mici și puține scăpări de ritm, admisibile la un poem de dimensiunile acestea.
Aș completa lista de încadrări a Danielei (epopee, fabulă, parabolă, poem) cu baladă (ca formă) și pamflet (ca fond). De fapt, ultimul este cel care câștigă teren în ultima parte, virulența atinsă fiind asemănătoare cu a lui Eminescu. Apar în insectar politicienii corupți, lingăii, îmbuibații, prădătorii de țară, semidocții, adică întreaga faună care mișună în jurul nostru.
Ceea ce m-a încântat în mod deosebit este umorul. Trecerea de la basm versificat (râs cu gura până la urechi) la pamflet (scrâșnet), se face gradat, fără o ruptură deranjantă, din care să rămâi cu gura strâmbă.

Florian Abel, felicitări!

Felicitări domnului Ioan-Mircea Popovici pentru volum!
Urări de mult bine Ioanei de ziua ei!
Felicitări și mulțumiri domnului George Pașa pentru o cronică remarcabilă!

Îmi exprim regretul că, pe 5 iunie, n-am știut de prima lansare, aș fi participat cu plăcere. Suntem doi constănțeni cu vechime pe agonia, care nu s-au văzut niciodată față în față. Dar n-au intrat zilele în sac.

Berzele plecate sunt kigo de toamnă. Părerea mea este că aici e vorba de o paralelă între toamna- anotimp și toamna vieții. De altfel, este probabil cea mai puternică juxtapunere posibilă.
Știu asta pentru că și eu am... mai demult chiar am... ce spuneam ?

Daniela, hai să-ți spun de ce consider mai bună varianta a doua.

1.
\"În rezervă? Ce grad are?\"
Îl întreb, ușor absent.
\"Nu știu sigur, mi se pare
Că e sub...locotenent.\"

2.
\"Unde e? Și ce grad are?\"
Îmi răspunde, cam absent,
La a doua întrebare:
\"Este sub...locotenent.\"

La nivel de construcție:
- \"absent\" din varianta 1 e cam de umplutură, ales pentru rimă. În varianta 2 are un rol, justifică faptul că din două întrebări, soțul răspunde doar la una
- în varianta 1, e greu de presupus că soțul, militar fiind, nu cunoaște gradul soției.
La nivel de poantă: în afara jocului de cuvinte, apare faptul că ultimul vers răspunde involuntar la ambele întrebări din versul 1, nu numai la a doua, așa cum crede soțul.

Dacă greșesc undeva, te rog să-mi spui.

Pe maior - să-mi cadă fața! -,
Îl zăresc c-o jună-n vervă
Și-l întreb: - Dar unde-i soața?
- Am trecut-o în rezervă!
(Goea Maria Daniela)


\"Unde e? Și ce grad are?\"
Îmi răspunde, cam absent,
Numai la o întrebare:
\"Este sub...locotenent.\"

Pe maior - să-mi cadă fața! -,
Îl zăresc c-o jună-n vervă
Și-l întreb: - Dar unde-i soața?
- Am trecut-o în rezervă!
(Goea Maria Daniela)

\"În rezervă? Ce grad are?\"
Îl întreb, ușor absent.
\"Nu știu sigur, mi se pare
Că e sub...locotenent.\"

Stea căzătoare-
în urma ei hotelul
declasificat


Stea căzătoare-
în urma ei coniacul
te arde pe gât

\"doar tu stai pe mess\"
bunica supărată -
\"să-mi iei un laptop\"

...de câte ori a pățit fiecare din noi figura asta. Fenomenul are deja un nume - similitudine. Și e de la sine înțeles că e nepremeditată, altfel s-ar chema plagiat. Cel mai rău a pățit-o Vali Slavi la o festivitate de premiere, tocmai luase marele premiu. Bine, acolo se presupune că vinovat de \"incultură epigramatică\" era juriul. Dar cine draq știe toate epigramele din lume?
Eu n-am ținut cont de nimic și, în volumul proaspăt apărut, am publicat toate epigramele care, după ce le-am scris, s-au dovedit a fi similitudini. I-am rugat pe cititori să mă creadă pe cuvânt că, atunci când le-am scris, nu citisem precedenta variantă.

În privința comparației între cele două epigrame, ai dreptate, carâmb este mai folosit la cizmele militare. Deci contextul cazon e în avantajul tău. Dar la Nelu, deliciul vine de la naivitatea soțului - un prieten i-a sugerat, iar soțul a interpretat mot-a-mot.

Ce-mi place este că Nelu a acuzat-o pe \"ea\" pentru călcat strâmb, iar tu l-ai acuzat pe Florin Rotaru. Ți-e dor de el?
:)

Nelu are dreptate. Asta se întâmpla prin octombrie 2009, dar nu mai țin minte în ce zi... am o memorie atât de proastă.

Iar eu i-am replicat:


Soluția nu e bună

O știu cu toți, bătrâni și prunci,
Nu numai filozofii:
Ea calcă strâmb exact atunci
Când își dă jos pantofii.

Ion Cuzuioc, scuze, te-am sărit la numărătoare. Îți trimit și ție feicitările meritate. Ãsta e riscul oricărei enumerări nominale. Dar nici să trimit felicitări în vânt nu-mi place.

Vali, mulțumesc pentru telefoanele trimise. Am obținut un număr de telefon al colegei tale, doamna învățătoare din Constanța, dar deocamdată nu răspunde.

În privința Teodorei, faceți și voi o medie. Ție îți place în lumină, ei îi place în umbră - stați amândouă în penumbră! Are avantajul că e mai răcoare.

Bag de seamă că între premianți se găsesc cinci agoniști. Felicitări pentru Ion Diviza, Laurențiu Ghiță, Vali Slavu, Ica Ungureanu, Ioan Toderașcu!

Și o felicitare specială pentru Teodora Slavu, care a început să colecționeze diplome mult mai devreme decât mama ei.

Vali, observ că printre epigramiști se află o constănțeancă de care n-am auzit, Sorana Gheorghe-Stoicescu. Cu cine dintre organizatori aș putea lua legătura ca să obțin datele ei de contact? Am încercat pe google și am aflat doar că e învățătoare la Școala 32. Aș vrea s-o invit în CUC, sîmbătă avem întâlnirea lunară.

Mulțumesc pentru vizită și replici.

Nelu, m-ai făcut să mă uit ciocuș la tristihul tău, foarte bun, de altfel. Asta pentru că știam de sașiu, de privit cruciș, dar n-auzisem niciodată de \"ciocuș\". Nici nu e în DEX. În prima secundă am crezut că mă-njuri. :)

Răcnește Țepeș
ascultând un manelist-
Ridicați țeapa!

Tema oglindirii lunii în bălți e veche în haiku. Dar un senryu cu tema asta n-am mai văzut.
Așa încât:
-pentru că respectă toate regulile de formă - 5-7-5, karumi, kireji;
-pentru că are chiar și kigo, deși în senryu nu e obligatoriu;
-pentru că îmbină în mod excepțional satira cu poezia
consider că textul merită evidențiat, pentru a fi citit de cât mai mulți iubitori ai genului.

Și o replică:

cioban supărat -
cine-a vărsat în baltă
Calea Lactee?

Șoselele mai multor sate,
De șes, de munte sau de deal,
Sunt ecologic asfaltate...
De bou, de vacă și de cal.
(I_ka)

Ideea ecologică e bună,
Însă am constatat că, din păcate,
În toamnă, ploaia nu e oportună...
Șoselele lui Ica-s des-fundate.

Sfat mitologic

Când o Elenă vrei să cucerești,
Să faci la fel cum Paris a făcut:
Oferă-i doar un măr, cel mai plăcut,
Dar nu uita, să fie de Domnești
(milos petru)

C-un măr frumos și rumen, de Domnești,
Deși de felul lui era cam moș,
Pe-Elena a-mbiat, din București,
Însă a constatat că e Cocoș.

Aș putea să mă dau mare și să-ți răspund că din cauza prea multor cunoștințe, în general inutile în viața de toate zilele, nu mai am locații suficiente în memorie pentru lucruri noi. Cu alte cuvinte, nu e vorba de scleroză, ci de Exceed Memory limit.

Dar adevărul e altul. Își pot justifica mulțimea de nume și denumiri din text în diverse felui:
- personalitățile artistice și istorice fac parte din cultura generală; sunt convins că n-am venit cu nimic nou, toată lumea a auzit de Voltaire, Foucault, Nelson sau Marie Curie;
- obiectivele turistice - s-au fixat datorită documentării prealabile; oricum, de o bună parte din ele auzisem deja;
- denumirile culinare - e simplu, am păstrat bonurile.
Pentru toate celelalte, explicația se găsește în notițele luate pe parcursul excursiei. M-am întors cu trei pagini scrise mărunt, fie în autocar, fie seara în hotel. Uite, îți dau un exemplu: ghida ne-a vorbit în Londra despre incendiul de la 1666 și despre rolul lui Charles Wren, iar câteva zile mai târziu despre sistematizarea Parisului de către Haussmann, la comanda lui Napoleon a III-lea. Le-am notat pe toate. În particular, numele lui Haussmann l-am reconstituit acasă destul de greu, pe google, pentru că se citește Osman.
Dar paralela între cele două evenimente, la distanță de două secole, ca justificare a diferenței între arhitectura celor două metropole, asta am făcut-o abia acasă.

Susțin în continuare că n-am memorie. Dar tocmai din cauza asta mi-am alcătuit un întreg sistem de agende și carnete de notițe.

Vali, mulțumesc!

Tincuța, gând la gând cu bucurie. Tocmai mă pregăteam să caut în bibliotecă \"Trei pe două biciclete\" pentru că, din amintirile mele, e vorba de o excursie în Germania. Acum mi se pare potrivit să fac niște comparații în timp.

Nelu, concediu plăcut!

Cornel, îmi place că îmi analizezi impresiile cu aceeași rigurozitate cu care le însoțesc eu cu analize. Cel mai mult m-au bucurat considerațiile referitoare la \"erudiție\". Ai punctat bine, dacă pomenesc acolo niște nume și niște ani din istorie, o fac pentru a evidenția diferențele în timp între evenimentele care și-au lăsat amprenta asupra prezentului.
Pentru că în text nu puteam s-o fac, e cazul să menționez aici: toate considerațiile istorice de tip cauză- efect sunt personale, nu luate din cărți. M-am uitat pe google doar pentru o mai mare precizie pentru că, de exemplu, nu mai țineam minte anul exact al Magnei Carta.

Mulțumiri tuturora și stați pe aproape. Astăzi postez partea a doua, de aici și titlul comentariului.