Dan Norea

Când, să mai scap de plictiseală,
Îi cer puțină socoteală,
Bărbatul, nu știu pentru ce,
Repetă-același număr: e…
(GPI)

Cu soacra nu am nicio șansă,
Când vine parcă intru-n transă,
Repet în fiecare zi
Mereu același număr: pi...
(Dan-T)

Nevasta-mi, R, mi-a scris c-un pix,
Să nu o caut, e la X,
Dar când mă uit în șifonier
Erau acolo doi pi R.

...MUȘCATÃ, atunci nu e chiar orientală, tocmai am citit undeva că e originară din Africa de Sud.

Nelu, numărul e, pomenit de tine, îmi amintește câteva epigrame mai vechi de pe agonia, care pomeneau de derivarea lui e la x, după care a venit cineva (cred că Jupp) cu o întorsătură formidabilă, ceva de genul "nevastă-mea e la X".

La epigrama nr. 3 am muncit cel mai mult pentru că, pe de o parte, se încadrează la temă dar n-are poantă, pe de altă parte, din cauza ei, n-am reușit să păstrez unitară rima încrucișată. Am hârtia în față: în prima variantă exact așa aveam: "Realele sunt foarte rare". După aceea am modificat fără să mai verific ritmul, preocupat de alte aspecte.

Corectez și, pentru coerența comentariilor, ofer aici varianta postată inițial:

3.
Bărbatul meu, vorbind de sex,
La numere e-un tip complex
Cu multe părți imaginare…
Cele reale-s foarte rare.

Ți-a zis deja Nelu că am glumit. Știu că rimele sunt corecte, că nu e nicio asonanță și pentru a-ți demonstra asta, iată, am folosit un grad de comparație absurd: "rimează mai bine".
Dar am vrut să profit de ocazie și să vin cu o variantă la epigrama lui Grig. Dacă tu crezi că prin asta am derutat începătorii în ale rimei, îmi cer scuze și îi asigur că cele trei cuvinte perfect-direct-erect rimează "la fel de bine".

Perfect rimează mai bine cu erect decât cu direct.

Mixtură exclusiv conceptuală,
Ce garantează un suiș perfect
Acelora ce au o îndoială
Vădită-n fața… șefului erect !

Problema e că subalternul, așa cum e, îndoit, trebuie ca, într-un acces de demnitate, să-i întoarcă spatele șefului.

impudic e să scrii despre tristețe când fericirea va să te răsfețe dar despre fericire spune-mi mie se poate scrie?

Nelu, nu știam (mai bine zis, nu mai țineam minte) că jandarmul lui Funes a simțit vibrația. Dar ai dreptate, e posibilă și în viața reală. Căutarea s-ar putea să fie mai plăcută decât găsirea ei.
Cu mobilizarea, ai dreptate, ăsta e lucrul cel mai greu.

Mihai, ai dreptate, nu e un text umoristic. În perioada de gestație n-am avut în cap decât cadrul, câteva idei și finalul. Abia când am început să scriu am strecurat câteva zâmbete. Cel mai mult m-a amuzat să combin cele două teorii despre creație, cea divină și cea darwinistă. La urma urmei, nici nu e așa de absurdă combinația. E ca și cum ai spune că Dumnezeu l-a creat pe om din maimuță. Și așa există acel "missing link", pentru care divinitatea este un răspuns cât se poate de rezonabil.
"Este o descriere a unui alt univers, un îndemn la zbor, visare, imaginație. Iar finalul este cald, simplu, într-adevăr al patrulea vers la epigramă."
Și mai spuneai că nu te pricepi la critica literară! Păi mie îmi place cum critici. :)

Cum azi vedem, noi ne-am ales cu
Plecarea bruscă-a unui Rus;
Ce bine-ar face dacă, sus,
Ar demisiona și-un ...escu.

În sfârșit, cele două cicluri se reunesc. Lucrul mă bucură pentru că, fără să pot conștientiza motivul, Gojanii stârneau hohote de râs, spre deosebire de episoadele cu profesoara de geografie. Aici savurez fiecare frază, am toată admirația pentru tehnica umoristică, dar hohotele lipsesc. Încerc să detectez cauzele:
- profesoara - acțune mai statică, Gojani - multe scene dinamice;
- profesoara - portret relativ ambiguu, Gojani - caricaturi.
Aștept un episod comun. Și ai grijă, dacă întârzii prea mult cu episoadele următoare, Elena începe iar să meargă la spa.

Tataie, ultimul comentariu are un joc de cuvinte încântător. Felicitări!

Bâlbâială

E o mare bucurie
Când ta-taie-n carne vie.

Elena, problema vibrației e veche. Ca un exemplu, de când ți-am citit primele texte, am simțit o vibrație intensă. :) E drept, nu e vorba numai de tine și, ca să fiu riguros, nu numai de umoriștii opuși la sex. Ultimul prozator care m-a făcut să vibrez este Mihai Nedelcu, sper să nu mi-o ia în nume de rău. :)

Așa e, partenerii ajung să semene nu numai la caracter, ci și fizic, după o lungă conviețuire. Ceea ce pare oarecum normal, au o alimentație comună, din cauza asta ajung să sufere de aceleași boli și, în general, au același regim de sport/ leneveală, plimbări/ sedentarism...
Despre animalele de companie citisem și eu. Cred că într-un volum de umor, dar e posibil să fie adevărat, minunile Mamei Natură sunt mari. De exemplu (sunt sigur că știai), femeile care locuiesc multă vreme în aceeași casă ajung să își sincronizeze ciclul. Totdeauna m-am întrebat: oare cum rezolvă problema matroanele de bordel? N-am auzit să existe tăblițe "Închis pentru..."

Lavinia, mă bucur că unui om care nu urmărește regulile îi place totuși regula nr. 4. Înseamnă că textul a fost bun la ceva. :)


Gigi, îți dau dreptate, dar ce spui tu e valabil pentru proza umoristică. Aici mi-am propus să creez un alt univers, cu alte reguli, cu altă morală, cu altă religie, cu alte obiceiuri. Ori tocmai pentru a-l descrie cât mai veridic, rigurozitatea mi s-a părut strict necesară. S-a vrut un text serios, dar nu m-am putut abține și am strecurat mici zâmbete. Ceea ce nu înseamnă că se vrea un text umoristic. Încadrarea a fost mai degrabă un gest reflex, probabil o voi elimina.
Un asemenea univers paralel poate constitui cadrul unui roman. Dar cum aceasta e doar o povestire, a trebuit să-i dau un final. Formația de epigramist m-a determinat ca acest final să fie unul neașteptat, ca o poantă surpriză din versul patru.
Textul mai are ceva comun cu epigrama. Acum câțiva ani am scris un grupaj de epigrame pe tema căutării sufletelor pereche.

Visul meu cel vechi: suflete perechi

1.
Caut perechea-n lumea-ntreagă
Să o iubesc, să-mi fie dragă.
Ca s-o găsesc străbat și marea
... Că tare-mi place căutarea !

2.
De e mare, de e mică,
De-i incultă ori cu carte,
Slabă, grasă sau voinică
...Eu tot caut mai departe !

3.
Dac-o găsesc - e-un cânt frumos de flaut,
Un curcubeu de-arome și culori
Și mă gândesc: s-o strâng în brațe ori
...S-o las și să continui să o caut ?

Textul are toate calitățile unei proze fantastice, care te obligă să-ți pui întrebări și te lasă fără răspunsuri. Mama Angela, decedată de un an, a rămas vie prin faptele ei. Maria e iubita pe care și-o dorește Vasile, tânăr idealist, dornic de o dragoste curată. Copiii sunt nu numai idealul de-o viață al Mamei Angela, ci și simbolul purității.
Stilul e plăcut, proza e ușor de citit, ceea ce e o mare calitate în ziua de azi, când renunți ușor la o lectură greoaie din lipsă de timp. De altfel, Sorin Teodoriu stăpânește de mulți ani acest stil, pe care-l perfecționează pe zi ce trece. Aștept și o proză umoristică, cea care m-a atras încă de la început la Sache.
Pentru motivele de mai sus, vin cu o stea.

Vali, ca de obicei, ești cea mai informată dintre agoniști. Nu știam că Salonul de umor de la Bușteni e în curs de desfășurare, așa că m-am uitat pe google și am aflat că are loc și un concurs de epigramă. Dacă tot ai adus vorba, poate faci cumva (în calitate de editor specializat în epigramă :) ) să aflăm amănunte.

În spitalul ambulant,
Toți chirurgii operează;
Unu-omoară un votant,
Altul îl resuscitează.

Nu-s de-acord cu votul tau,
Io-as vota la Chisinau!
(Marza Teodor Ioan)

Mârza pare să emane
O idee tare bună:
Două'șpatru milioane
Să voteze împreună.

După-nțepătură,
Juna visătoare:
- Nu-i, cumva, în tură
Frate-tu mai mare?

Au deodată azilanții
Niște revelații bruște:
"Dacă numără votanții,
Ãștia vin să ne împuște."

Tataia, Vali, Cornel, când am citit comentariul lui Cornel am avut o bănuială (apropiată de certitudine) că acel "s-au" este intenționat, pentru a-mi da puțin peste nas. Dar luat cu celelalte, am uitat instantaneu.


Mihai, nu înțeleg. Adomniței "a greșit" în fața partidului, nu a ieșenilor.


Am votat la Cluj, la Sebeș,
La Constanța, la Ciolpani,
La Craiova, Caransebeș
(Tot din patru-n patru ani).
(Nelu Gârda)

Hai atunci, în cazu-acesta,
Să votăm la Budapesta.


Dana, da. O seară plăcută și ție!

Cornel, am scris "ne-așteptată" pentru că, în opinia mea, "neașteptat" are mai degrabă sensul "imprevizibil, nebănuit, neprevăzut, nescontat, surprinzător", iar eu doream să sugerez antonimul lui "așteptat, dorit". Evident, e o trimitere la alte demisii dorite (și nesosite), a lui Băsescu într-o tabără, a lui Antonescu în cealaltă.


Eugen, așa da! O replică de valoare este ceea ce așteptam de la tine, nu comentarii politice.
Totuși, în explicațiile date în proză ești prea riguros, după părerea mea. În literatură, pedanteria e contraindicată. Mi-au spus-o mulți, mai ales că am și eu viciul ăsta (nu chiar cât tine). În cazul nostru, județele Olt, Mehedinți și Teleorman (aflat și el pe malul Oltului) sunt suficiente pentru a justifica atributul "olteni".


Dana, eu sunt sigur că ai înțeles despre ce e vorba - nu de numărul de cuvinte, ci de relatarea seacă a unei știri de presă, care a stat la baza epigramei și fără de care epigrama nu poate fi înțeleasă.


Tuturora: de fapt, când am auzit prima oară anunțul despre Adomniței și motivația demisiei, m-a bufnit râsul. Tabăra lui Băsescu acuză exact acele 5 județe "fruntașe" de furt electoral, iar Adomniței își dă demisia pentru că Iașiul nu se află printre ele. Cu alte cuvine declară "sunt un incompetent, n-am furat destul". E drept, declarația poate avea două semnificații opuse: la propriu (umilință) sau la figurat (protest, ironie). Cine îl cunoaște mai bine pe Adomniței poate da cheia demisiei.