Dan Norea

Ca de obicei, reportajul ne-a introdus în atmosfera festivalului, ne-a adus informații utile (cu o mică întârziere, e adevărat), fotografiile sunt sugestive (mai puțin cea cu brăilencele, dar poți zice ceva despre gustul autorului?), textul este savuros.
Drept care trec peste eventuala acuzație de reciprocitate și luminez reportajul cu o stea.

Laurențiu, mulțumiri și felicitări pentru un text concis, oportun și la obiect. Față de fotoreportajele nostre, care apar de multe ori după o săptămână- două, un asemenea text constituie o alternativă cât se poate de potrivită.

Ioan Mircea Popovici, am eu impresia sau considerați că festivalurile de acest duc la un efort și o cheltuială inutilă, în vremurile noastre atât de grele !? Am putea începe o dezbatere pe această temă, la urma urmei constituie acte de cultură pentru care merită să facem toate eforturile.

Nelu Gârda, mă surprinzi, de când ții cont de ce spun unii sau alții? Deși ai dat-o cu inima îndoită, mulțam pentru steluță și aprecieri.

Ioan Mircea Popovici, sesizez o umbră de nostalgie și regret după vremurile de altădată. Porumboiu a intrat în eternitate, Sorin Roșca e bine mersi dar nu prea mai vine, Geo Vlad nu prea mai vine pentru că nu e deloc bine mersi, Sanda Ghinea e cel mai optimist membru al CUC, deși are mari probleme de sănătate, ceilalți menționați au încetat să vină pe la Cercul Militar înainte să merg eu, așa încât nu i-am cunoscut. Dar dvs ați putea re-veni, se organizează în continuare festivaluri, spectacole, întâlniri lunare, lansări de carte...
Eu încă sper să ne cunoaștem și să bem împreună o cafea sau o bere sau o țuică...

Bune, ca de obicei, dar ușor inegale. În ordinea (mea) descrescătoare, enumăr:

1. Chei patrimoniale postrevoluționare - am găsit aceeași poantă (lachei) și la Grigore Chitul. Marile spirite se întâlnesc!

2. Cercetare asupra calviției - bună! totdeauna mi-au plăcut epigramele despre chelia... altora.

3. Nemulțumire - foarte bună, dar ideea nu e atât de nouă, deși n-aș putea spune de unde o știu.

Celelalte, bunuțe, dar nu extraordinare.

O gură-i plină de virtuți,
Îndeosebi cea de consoartă;
Ce bună e când o săruți
Dar detestată când te ceartă !
(Tataia)


Amară-i gura de nevastă
Iar a amantei strop de rouă,
Dar e-o teribilă năpastă
Când te înjură amândouă.

Vali, parcă n-ai fost așa în formă ca altădată.

"Bunicul caută cheia" are o poantă drăguță, bonomă, dar nu extraordinară. Poate sunt subiectiv. :)

„Generația cu cheia de gât”, "Metamorfoză" și "Uneia care vorbește fără să gândească" sunt satirice, dar au poante slăbuțe. Neavând prea mult umor, pot fi încadrate la constative.

"Pledoarie pentru mama-soacră", fără a fi similitudine, repetă o sintagmă uzuală "bună rău".

Grupajul e salvat de "O mămică bună de gură", cu o poantă percutantă. Ai pățit-o? :)

Spre deosebire de Nae, eu citesc comentariile precedente, fie pentru a nu le repeta, fie pentru a le întări sau contrazice.

La "Impardonabil" sunt de acord cu Vali Slavu, inclusiv cu propunerile de modificări. Nu cred că e forțată, ci are un absurd plin de umor.

La "Fără cuvinte", Nae Bunduri zice de "o mică aluzie vulgară" pentru că, probabil, s-a gândit la sex oral. Eu cred că intenția lui Calimero a fost alta, după pâine coaptă, pară și mură, probabil "bună de gură" vrea să fie de fapt "gustoasă". Se mai poate lucra la construcție.

"Consecvență" mi se pare inconsecventă.

La celelalte sunt de acord cu Nae.

Mi-au plăcut toate, poate cu un ușor plus pentru primele trei, care conțin nu numai umor ci și (cum zicea Calimero) satiră socială.

E drept că am lipsit cam mult de pe agonia, dar consider că un grupaj atât de omogen la nivelul de sus (prozodie, construcție, poantă) și totuși variat n-am mai citit în ultima vreme și merită o stea.
La prima apreciez omonimia cuvântului cheie, folosită inteligent.
La a doua o contrazic pe Vali Slavu. Normal că n-a găsit cheile, trebuia să caute cheii - pluralul de la chel.
La a treia, superb joc de cuvinte - la-chei.
Ultimele au un umor ceva mai domestic, dar toate poantele mi se par bune și originale.

Aș vrea să abordez problema temei "Chei". După părerea mea, primul sens, cel la care s-au gândit organizatorii, a fost cel maritim, doar e vorba de malul Dunării, Mila 80. Dar cu siguranță au apreciat polivalența cuvântului și n-au considerat că celelalte semnificații sunt abateri de la temă, dovadă faptul că a câștigat Grigore Chitul, care a folosit patru sensuri diferite, cea maritimă fiind sugerată abia în a treia epigramă.

Felicitări!

Simt în inimă-a teroarei
Gheară și nimic nu sper,
Căci barajul, mi se pare,-i
Zice Porțile de Fier.

Ica, ne pare rău că n-ai venit. Nu înțeleg de ce ți-e teamă de Căminul Militar, acolo ajung de obicei ofițeri pensionari, nepericuloși.


Cornel, nu revin asupra matematicii. Vreau doar să-ți spun că epigramele lui Nelu Gârda trimise la "Fascinația mării" au fost postate aici, pe agonia.


LIM, mă feresc să comentez prestația juriului de la alte secțiuni. Ce pot bănui este că prozatorii din USR (adică cei "serioși" :) ) au fost ocupați cu alegerile pentru funcția de președinte al filialei locale. De bază în juriu au fost prozatorii umoriști, dovadă faptul că în primii patru au ajuns Violeta Urdă, Vasile Larco, Batog Bujeniță, asta ca să nu-l mai pomenim pe Lică Pavel, cu o notă foarte mare la proză. Poate că proza umoristică ar trebui separată de cea "serioasă", poate ar trebui echilibrat juriul, nu știu...


Vali, ai dreptate, fotografia este doar a umoriștilor agoniști. Ottilia Ardeleanu a lipsit de la masa festivă. De LIM, nu știu de ce, am uitat cu toții, probabil din cauză că era la altă masă. Al treilea agonist cine era?
Mulțam pentru felicitări și pentru steluță.

Florinel, încă o dată mulțumiri! Ai dreptate, ideea și punerea în practică au fost ale lui Aurel Lăzăroiu.
Cât despre fotografia finală, să știi că eu aveam de gând să privesc înainte, adică spre tine. Vinovat este Leonte Năstase, care mi-a indicat să întorc capul un pic, în semiprofil, ca să semăn mai bine cu portretul lui.


Ica, mulțumesc, admirația este cel puțin reciprocă.
Să știi că am primit fiecare gogoșarul, ceapa și țelina lui personală. Pe Gagniuc îl invidiez sincer pentru altele. Are stilul lui de a isca hohote prelungi de râs prin spontaneitate, pregătire adaptată la public, umor și autoironie, toate acele lucruri care împreună îl fac unic printre umoriștii din România.

Florinel, mulțumiri și încă o dată felicitări (călduroase, că așa sunt vremurile) pentru Premiul I de la Mizil!


Cornel, comentariul meu despre stilul de a juriza al celor trei arbitri nu voia decât să spună că ai fost în antiteză cu Noni Gagniuc, care de dragul poantei, mai face uneori rabat la prozodie. Lucru care n-a influențat ordinea finală, diferențele au apărut, așa cum am mai spus, doar în jumătatea de jos a clasamentului. Cei trei arbitri au scos clasamente diferite în primul rând datorită subiectivității personale, a afinității pentru anumite teme și stiluri. Lucru care, cu siguranță, se întâmplă peste tot.
Totuși, deși am și eu un stil ingineresc în tot ceea ce fac, înclin să-i dau dreptate lui Nelu Gârda. În momentul în care citești o epigramă și încerci să-i dai o notă, creierul uman aplică instantaneu un algoritm asemănător celui descris de tine. Uneori, poate fi chiar un dezavantaj pentru că, încorsetat de algoritm, e posibil să dai o notă mai mică decât cea pe care ai acorda-o intuitiv, pentru că “așa a ieșit din calcul”. Ca să meargă algoritmul, o poantă bună și originală merită mai mult decât nota 10.


Nelu, nu uita că premiul tău e încă la mine și îmi pot reține un comision ceva mai mare de 0,1 %. Rețin oferta ta de a face parte din juriu anul viitor. E singura variantă să nu ieși iar pe locul I.


Dan-T,
Vorbind de soacra fără de talent,
Cu care Nelu-a câștigat o dată,
Eu zic să te interesezi urgent,
Poate mai are liberă o fată.


Calimero, deși nu am făcut parte dintre organizatori, încerc să-ți răspund, atât cât mă pricep. Numărul mic de participanți se datorează premiilor mici și distanțelor mari. Constanța este situată excentric. Într-o perioadă cu timp frumos, bănuiesc (fără să am date) că acel Cămin militar este plin de ofițeri.
Faptul că au lipsit în special umoriștii, care au la dispoziție peste 20 festivaluri pe an, cam toate mai bine premiate, spune totul.
Ai sesizat bine, au fost două liste de premiere. Cea corectă este cea de aici. Pe scenă au fost citite liste prescurtate, unde au fost eliminate mențiunile care au anunțat categoric că nu vin. De exemplu, la epigramă au fost anunțați cei de pe primele trei locuri (Nelu Gârda, Laurențiu Ghiță, Janet Nică și Nae Bunduri), a fost anunțată la mențiuni Ica Ungureanu (incertă până în ultima clipă) dar nu a fost strigat Dan Prundoiu, care știa sigur că nu poate veni.


Pentru toată lumea: am adăugat câteva amănunte, în prima parte despre Violeta Urdă, în ultima parte despre Vali Slavu.

Foarte bune 1 și 3. Au prozodie corectă, un fals lirism care contribuie bine la construcție, o poantă surpriză... În schimb poanta cu frigiderul nu mi-a plăcut. Nu e vorba de pudibonderie, dar așa ceva nu cred că are ce căuta într-o epigramă.
Nu știu rezultatele de la Vama, dar sper pentru tine că juriul a fost mai indulgent decât mine.

Mulțam pentru aprecieri, ai simțit bine, e un grupaj nostalgic. Eu am încercat ceva mai mult, dar se pare că n-am avut suficientă putere de sugestie.
Zori de zi, castele din nisip, speranțe, vise...
Asfințit însângerat, castele năruite...
Iar între ele lacrimi și zâmbete...
O viață.

Mă bucur că doi poeți iubitori de frumos și, în același timp, plini de simțul umorului, apreciază senryu-rile mele.
Totuși, în concursul săptămânal, niciunul din ele n-a rupt gura târgului. Se pare că în grupaj arată altfel.
Mulțam pentru aprecieri și steluțe.

Ioan Jorz, că tristihurile sunt "superficiale, lucrate la minim și într-un registru meditativ îndoielnic" e posibil. Dar că nu respectă rigorile legate de natură și anotimpuri, aici te contrazic. Licuricii, fluturele, scorpionul, toate sunt elemente care simbolizează un anotimp în listele japoneze de kigo. Citez tema ultimului concurs de pe site-ul Romanian Kukai: "Luna aceasta, trebuie să trimiteți un poem care să includă cuvîntul LICURICI (în oricare din formele lui gramaticale). Cuvîntul fiind kigo de VARÃ, poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp. Nu uitați că poemul e bine să aibă un singur cuvînt kigo, restul cuvintelor pot în acest fel să aducă altă informație pentru realizarea unor imagini cît mai complexe."

Nicolae Tomescu, mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate, la primul tristih, tema ar trebui să implicită, deci primul vers ar putea lipsi. Cred că voi modifica așa:

împreună în lac
stele și licurici -
încă o ursă

Cu mare întârziere vin să vă mulțumesc pentru prezență și aprecieri. Exact pe 19 august, când ați lăsat comentariile, am luat avionul spre Moscova, pentru o excursie de neuitat, despre care intenționez să pomenesc în niște pagini de jurnal ilustrate. Așa că țineți aproape.

Florinel, mulțumesc pentru felicitări!

Decât în iad, printre suspine,
Mai bine mă lipsesc de tine:)

Dezamăgire

Eu tot speram să fim noi doi,
Măcar în viața de apoi!

Nelu Gârda, Ion Diviza, Ioan-Mircea Popovici, vă mulțumesc pentru prezență, pentru felicitări, pentru stele.


Am stat timp mult și-am cugetat,
Cu voi sunt plin de voie bună,
Decât în Rai, dar separat,
Mai bine-n Iad, dar împreună!
:)