Etern și efemer

Maestre, cam unde-ar fi haiku-ul? Dincolo de natură și anotimpuri - 4, după știința mea! Haiku-ul, pe care ne încăpățânăm să-l integrăm limbii române, așa chinuit și dezrădăcinat, ar avea o rigoare, a speciei literare din care provine! Chiar că mi se par superficiale, lucrate la minim și într-un registru meditativ îndoielnic, aceste tristihuri!

Cu stimă,
IJ

numai cel ce se apleacă asupra acestei arte citind mult, și încercând la rândul său să să creeze, își poate da seama de imensul efort de scriere și bucuria în cazul reușitei. Mai cred că un neavizat ar fi făcut un comentariu asemănător, celui de mai sus, la micropoemul lui Basso: balta cea veche – sunetul unei broaște sărind în apă.
Personal îmi plac ultimele 2 haiku-uri. Contrastul dintre fluturele alb și un zgârie nor, precum și cel dintre sfinx și scorpion, dă frâu liber imaginației cititorului.
La primul micropoem ași fi renunțat la primul vers, care explică pe următoarele, căutând altceva Și titlul mi se pare prea explicativ

Cu cele mai bune gânduri pentru autor și primul comentator

Ioan Jorz, că tristihurile sunt "superficiale, lucrate la minim și într-un registru meditativ îndoielnic" e posibil. Dar că nu respectă rigorile legate de natură și anotimpuri, aici te contrazic. Licuricii, fluturele, scorpionul, toate sunt elemente care simbolizează un anotimp în listele japoneze de kigo. Citez tema ultimului concurs de pe site-ul Romanian Kukai: "Luna aceasta, trebuie să trimiteți un poem care să includă cuvîntul LICURICI (în oricare din formele lui gramaticale). Cuvîntul fiind kigo de VARÃ, poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp. Nu uitați că poemul e bine să aibă un singur cuvînt kigo, restul cuvintelor pot în acest fel să aducă altă informație pentru realizarea unor imagini cît mai complexe."

Nicolae Tomescu, mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate, la primul tristih, tema ar trebui să implicită, deci primul vers ar putea lipsi. Cred că voi modifica așa:

împreună în lac
stele și licurici -
încă o ursă