Dan Norea

sunt măgulit de replicile tale, mulțumesc !


Dacă studiezi intens
Toate-n lume-au dublu sens.
Însă poți să dai cu tunul,
Blondele nu au niciunul.

Student la ihtiologie
Tratate-ntregi pe zi tocește
Însă vrea tot mai mult să știe
Deci face practică de... pește.

Se luptă-n mine-un bine cu un rău
Și binele-a învins - ce fericire !
Însă mă plictisesc și-ți dau de știre:
- Nu-mi împrumuți un pic din răul tău ?

Mor de ciudă, dragii mei,
Căci eu zilnic dau bani grei,
Iară Genu, gratuit,
E profund nefericit.

M-am îmbătat aseară. Și-s astăzi dimineață
Mahmur, simt că se-nvârte întregul univers.
Uimit văd lângă mine, trezindu-se la viață,
Străină, o femeie având conturul șters.
:)

\"De astăzi viața este roz
Și inima în piept vibrează.\"
Spune tribunul cu emfază.
\"Sunt vrăjitor. Ãla din OZ.\"

Peia, suflet de artist,
Ieri era cu o vădană,
Astăzi cu o musulmană
Iară mâine... c-un budist !


Ioane, sper că nu iei fiecare catren drept atac la persoană.

Pentru că Biserica a fost întotdeauna un element catalizator al poporului
(Paul Bogdan)

N-am simtit asta niciun moment in anii comunismului. N-am vrut sa aduc subiectul in discutie ca sa nu dau impresia ca atac institutia. Din pacate pentru Biserica Ortodoxă, alte biserici chiar au fost catalizator in câteva țări comuniste.

Nu spun că nu au existat și oameni aleși. Dar statistic vorbind sunt excepții. Poate că excepții sunt și ciubucarii, deși mă îndoiesc. Dar în mod sigur, majoritatea preoților sunt niște funcționari și atâta tot. Și încă niște funcționari foarte disciplinați față de autorități. De ce se opune biserica publicării dosarelor preoților turnători și/sau securiști ? Ar fi o ocazie de a face curățenie în ograda proprie. În loc de asta se îngroapă gunoiul. Și se pierde respectul.

Cred că se pune prea multă patimă. Nu știu de ce logica trebuie sa fie în așa suferință.

1. Comparația între icoane și însemnele statale este falsă. Însemnele statale (stemă, drapel, la limită chiar și poza președintelui) sunt simboluri ale României, deci ale cetățenilor români, nu ale majoritatii de naționalitate româna.

2. Nu știu de ce nu ne aducem aminte de vremurile apuse în care intrarea în Europa ar fi fost un vis frumos. Deși enunțată sub formă de banc, n-ar fi avut nimeni nimic împotrivă să ne cucerească americanii sau altă națiune puternică din vest. Acum orice măsură adoptată de francezi și propusă la noi devine o dovadă a slugărniciei. De francezi, niște creștini fervenți, care s-au luptat în cruciade în numele religiei, care s-au omorât între ei în noaptea Sfântului Bartolomeu în numele religiei. Nu și-a pus nimeni aici problema argumentelor pentru care francezii au luat această măsură ?

3. Ce trebuie aplicată aici, după părerea mea nu este noțiunea de democrație (în care majoritatea își impune legea) ci noțiunea de libertate. Care e definiția libertății ? Ceva de genul \"ai voie să faci orice cu condiția să nu provoci un rău de o natură oarecare unei alte persoane\".

4. Dumnezeu nu se predă în școli. Nu vreau să fiu greșit înțeles, sunt pentru studiul religiei, dar nu pentru aspectul religios ci pentru cel moral. Pe Dumnezeu trebuie să îl simți, nu să ți se bage pe gât. Să îl ai în suflet, nu în minte sau în memorie.

5. Am urmărit stadiile decăderii morale ale poporului român în perioada comunistă. Este o realitate care nu își are sorgintea în lipsa religiei ci în disperarea crescândă a oamenilor. Ca dovadă, nu se întrevede nicio ameliorare în ultimii aproape 20 ani, deși aspectele formale (prezența în biserici) dovedesc o creștere a sentimentului religios. Am discutat cu mulți părinți ai unor seminariști. Părerea practic unanimă este că preoția este o meserie bănoasă, nu o cale a spiritului și a propăvăduirii binelui.
Și atunci prezența în școli a însemnelor religioase nu este cumva o altă metodă de a ne liniști în mod formal cugetul ?

...primul zambet mi-a placut cel mai mult.

Ioane, cumva ai fost prieten cu Ina ?
Comentariul tau cam dovedeste \"prietenie răcită la plămâni...\". :)

De unde iei atata vin de soi
Sa umpli si al doilea butoi ?
:)

nespus de bucuros de vizita.

am eu impresia, sau si tu zambesti cu subinteles ? :)

pe iarba sub tei
tolaniti si ninsi de flori -
Mihai si Nica

fac de data aceasta uz de sorgintea mea ardelenească și nu dau cu pietre după Domnia Ta:)))
(Dana Banu)

am gresit atat de tare
sa merit o lapidare ?
:((

stim cu totii despre iubire se tace
si mai stim ceva - ca neaparat
un om serios tace si face
firesc... greu... apăsat...
:)

Maria, nu stiu daca stii povestea cu ratusca cea urata. E vorba de un pui de lebada ajuns din greseala intr-o familie de rate. Toti fratii si surorile ei radeau de ea considerand-o urata: gat prea lung, nu stia sa macane... Se simtea vinovata si cumva umilita. Cand a crescut a iesit in lume, a vazut niste lebede si si-a dat seama de adevar.

Ce am luat eu din poveste este pozitia ta fata de sorela mai mica: ori nebagata in seama, ori vinovata fara vina.
Poate am gresit.

Trebuie sa remarc de fiecare data: imi place cum povestesti.

Nu stiu de unde vine subtitlul (devoratorii de povesti) dar ma includ printre ei.

Ce spui tu imi da frisoane.
Eu vreau turme de... soprane.

Maria, cred ca asa se intampla in toate familiile cu mai multi copii.
La noi fratele meu mai mare era cel care disparea. Il gaseau la kilometri distanta, dupa multe ore de cautare. Odata, pe la 5 ani, l-au gasit la gara, l-au dat jos din tren. Acum e mai greu sa dispara, are 130 kg :)

De fapt, am eu o banuiala ca in copilarie erai ratusca cea urata, care a crescut si a ajuns o lebada gratioasa.

Povestea, reala sau nu, e scrisa alert, cu talent...

Text excelent. Sa speram ca nu e umor negru. Si ca nu esti urmasul lui Orwell. :)

știi, uneori mă gândesc la mine
(Dana Banu)

știi, uneori sunt egoist si mă gândesc numai la mine
alteori ma gandesc la cel din fata mea - vrea sa ma prinda
in mreje... sa-l iubesc, sa-l ajut... si nu ma pot abtine
sa ma gandesc: ar trebui, dracului, sa renunt la oglinda