Dan Norea

Ioane, cărțulia cu "meloman" e o idee, mă voi gândi la ea.

Cornel, așa e, dar pentru cine n-a auzit de "Clavecinul bine temperat", parcă poemul nu spune mare lucru.

Vă mulțumesc amândurora pentru vizită și semn!

Ottilia, mă bucur că ți-au plăcut. Am cam riscat, nu cred că recunoaște toată lumea titluri de Bach și Handel.

Vali, răspund cu aceeași întârziere cu care ai comentat tu, așa că sunt sigur că nu te superi. :) Motivul este că am fost plecat câteva zile să mă întâlnesc cu alți colegi, cei de facultate. Mulțumesc pentru felicitări și steluță!

Nae, Ica, Nelu, am condus în același timp un SRL și un club de umor. E o diferență esențială. Dacă la SRL, un subaltern mi-ar fi contestat o decizie, aș fi analizat-o singur și tot singur aș fi luat o hotărâre. În schimb la club, dacă cineva îmi va contesta vreodată competența sau buna credință, îmi voi pune mandatul la bătaie și voi supune la vot. Fără a pleca de la ideea că nu există cineva mai bun, care să își asume răspunderea. E ca în politică, totdeauna se găsește un lider care să îl înlocuiască pe cel vechi. Cu condiția să existe democrație. Dacă nu conduci democratic, după ce dispari se alege praful. Așa s-a întâmplat cu AUR - Asociația Umoriștilor din România, după ce a murit Valentin Silvestru.
Ce vreau să spun? Nu persoana care conduce în acest moment e importantă, ci asigurarea unui cadru democratic. Nu mă interesează premierea sau participarea la un festival sau altul, ci finalizarea acelui mult așteptat statut.

Ica, mă bucur că greva ta a fost doar o grevă japoneză. Parcă văd că începi să scrii haiku!

...o ghicitoare prin 2006, plecând de la sinonimia pas-trecătoare și de la multiplele lor semnificații.


Ghicitoare pentru prietena mea din Posada

Mergi la pas, încet, pe o arteră,
Meditând că viața-i efemeră.

1. Pe agonia, nivelul se acordă pentru valoarea textelor, pentru gradul de decență a comentariilor și capacitatea de argumentare a opiniilor. Dacă un membru postează exclusiv poezii, asta nu presupune absența discernământului în alte domenii, de exemplu din lecturi. Un exemplu recent l-a dat chiar N. Bun, care a comentat și a înstelat niște senryuri de-ale mele. Nu a protestat niciunul din scriitorii de haiku de pe agonia.
2. În particular, Radu Ștefănescu are toate calitățile de a aprecia o epigramă:
- Stăpânește prozodia la perfecție, cu ani în urmă a tradus sonetele lui Shakespeare;
- Are umor, iar în satiră este neîntrecut; are la activ nenumărate parodii;
- A participat cu succes la dialoguri epigramatice.
3. Să nu uităm că steluțele presupun o doză de subiectivism.
4. Dacă părăsim puțin discuția imediată, hai să ne întrebăm: noi pentru cine scriem epigrame? Doar ca să ne citim între noi? Unde vom ajunge dacă nici măcar un poet pur sânge nu are voie să facă aprecieri asupra unei epigrame?

Revenind la epigramă, voi încerca să demonstrez (deși nu e uzual) că are o oarecare valoare:
- Are un bun joc de cuvinte, “premieră- premier”. La ora la care postam epigrama (o oră după anunțul la TV), era original, abia ulterior am văzut jocul de cuvinte și în știri.
- Are o repetiție cu sensuri multiple, “urmăriți” - vizionare, urmărire penală, urmărire cu vehicule diverse. Inițial versul 2 suna “urmărit e-un premier”, după care am schimbat, pentru că varianta actuală pregătește terenul pentru paralelismul cu urmărirea lui Ceaușescu.
- Versul trei nu e gratuit, de umplutură. Pe lângă paralelismul cu atmosfera încinsă din ’89, are rolul de ridica tensiunea.
- Ultimul vers conține o doză de pragmatism atât de rece, în comparație cu atmosfera atât de încinsă din primele trei versuri, încât contribuie decisiv la poantă. Contrastul este un procedeu artistic puternic, indiferent de gen.
- Dacă mai existau dubii, elicopterul fixează clar paralela cu decembrie ’89, ultimul caz în care un oficial de cel mai înalt rang este urmărit. În același timp, nu se poate nega faptul că e o poantă surpriză.

Nu încerc să susțin că este o epigramă antologică. Dar nici una de care să ne fie rușine, mie și comentatorilor.

Nae, postez epigrame pe agonia de peste 10 ani și pot să afirm în cunoștință de cauză: poeții au alte criterii de apreciere a epigramelor decât epigramiștii. Primul criteriu, esențial, e mesajul.
Volumul meu "Epi...gramatica" a fost apreciat la nivelul cel mai de sus de mulți poeți valoroși care l-au citit. În schimb epigramiștii i-au găsit câteva defecte (reale, conform rigorilor epigramei): mici aritmii, versuri prea lungi, abuz de calambururi... Drept care n-a luat niciun premiu, deși l-am trimis la toate festivalurile.

Mint de sting, în mod fluent,
Amândoi, se știe,
dar
Șova-i mult mai competent
... În hoție.

Șova-i astăzi marele proiect,
Lucrul mi se pare evident,
Este, dovedit prin vot direct,
Cel mai agreat de Parlament.


Nuța Istrate, inițial am crezut că evenimentul ți se pare excelent, o adevărată minune. Dar când am văzut steluța, mi-am dat seama că te referi la epigrama mea. Adică aștepți demult o epigramă bună de la mine și astăzi, în sfârșit, s-a întâmplat minunea! :)
Mulțumesc!

Mă bucur că v-a plăcut catrenul meu. Vă mulțumesc pentru vizită și apreciere!

Mai întâi felicitări pentru Premiul I la epigramă!
Mai apoi pentru premiul la carte! "Umor 3...G" a început să colecteze premii. Prevăd cel puțin trei (adică încă două la festivaluri viitoare), nu de altceva, dar ca să aveți câte unul de căciulă.
În final, felicitări pentru cronică! Numai cine n-a făcut așa ceva nu știe ce înseamnă să colectezi informații de peste tot, să le strecori în cronică fără să plictisești, să dozezi umorul fără să jignești, să te lauzi fără să fii înjurat de cititori, să alegi cele mai sugestive fotografii din câteva sute, să le pregătești în photobucket și să iei de acolo tagurile html, să iei textul la mână și să pui coduri pentru boldate și italice.
Și dacă rezultatul este în același timp interesant și amuzant, merită neapărat o steluță.

În privința epigramelor, cel mai mult mi-au plăcut cele ale Icăi Ungureanu și cea a autorului.

Gabriela, dacă ultima paranteză (05:39) este ora la care ai postat, atunci titlul trebuie completat "Impresie - răsărit de soare". Mă bucur, Monet este unul din pictorii mei preferați.


Nae, la cât de puține cuvinte are un haiku, ar fi culmea să fie banale, nu? Pentru un scriitor de senryu, sâmburele și satira figurează în fișa postului.


Vă mulțumesc amândurora!

Cornel, ai dreptate, îmi place să folosesc în poeme expresii cu dublu sens. Cu observația că le consider cele mai reușite pe cele care pot fi citite la fel de bine cu ambele semnificații. Primul poem are sens doar la figurat, ultimul doar la propriu. Cel mai reușit, din acest punct de vedere, mi se pare al doilea.


Ioane, de ce trei pălării și o umbrelă? Ca să-mi iasă silabele! :)
La ultima întrebare (de ce trei tristihuri) îți răspund serios: pentru că toate lucrurile bune sunt trei! Și pentru că trei poeme cu un titlu comun încap foarte bine pe o pagină. Așa arată paginile volumului meu "Ucenic la școala de senryu". Cu alte cuvinte, așa va arăta și volumul următor de senryu, dacă acesta va apărea vreodată.
Mai există și un al treilea motiv (doar ți-am spus că toate lucrurile bune sunt trei): Cornel Atanasiu organizează două concursuri lunare (fiecare cu o temă distinctă) și unul săptămânal (fără temă). Ei bine, asta înseamnă în fiecare lună două teme și șase poeme. Cum eu particip regulat la cele trei concursuri, se poate calcula matematic în cât timp adun texte pentru un volum, în ritmul de 24 pagini pe an.
Ca o observație, evit ca temele impuse de cele două concursuri lunare să fie teme ale grupajelor. Când compun un poem pentru un concurs lunar, respect simultan două teme, cea a concursului și cea a viitorului grupaj. Ceea ce nu e foarte ușor.


Vă mulțumesc amândurora!

Florinel și Carmen, la mai multe cărți și, mai ales, la mai multe lansări! După câte văd, sunteți niște plimbărețe, așa că urarea pică numai bine. :)

Nae, Nelu, eu nu sunt încântat de niciuna dintre ele. La unele concursuri scriu texte pe ultima sută, mai mult pentru că așa figurează în fișa postului. :)
Dar vă mulțumesc pentru vizită și comentarii.

Ioane, am scris eseul acela pentru un simpozion de haiku. A avut succes, după aceea a apărut în două reviste de haiku, dar nu mi-am imaginat că apariția în revista "Epigrama" (apariție contestată de unii confrați) va avea un asemenea impact asupra unor epigramiști. Mulțumesc pentru feedback!

...că n-am văzut ghicitoarea la vremea ei. Mi se pare foarte bine construită, felicitări!

Ca o observație, nodul înseamnă o milă pe oră.

Ion Cuzuioc, senryu este o specie de poezie niponă diferită de haiku. Într-un haiku, subiectul este natura, într-un senryu este natura umană. Un senryu poate și e chiar bine să aibă o doză de umor și ironie fină. În senryu nu e obligatoriu aspectul sezonal. Etc.

Nicolae Tomescu, ai intuit bine esența micropoemelor. Inclusiv cea de țuică. :)

Nae, niciodată nu e prea târziu să te apuci de un domeniu nou. Dacă nu tu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Apropo' de școală, ți-am dat volumul meu "Ucenic la școala de haiku"?

Nae, văzând că, fără să știu nimic despre asta, am propus aceeași metodă de apreciere ca Mircea Trifu, nu pot decât să exclam: "Marile spirite se întâlnesc". :)
Redevenind serios, nu îmi explic de ce atunci, imediat după decesul lui Mircea Trifu, voi, membrii fondatori, cu vechime și autoritate, nu ați ridicat toate problemele care astăzi vă nemulțumesc. Mi se pare aiurea ca, la nivelul conducerii UER, să nu preiei o metodă atât de exactă de desemnare a epigramistului anului.
Știi că în istorie a existat un senator roman care,indiferent de subiectul dezbătut în Senat, își termina discursul cu "Cartagina trebuie distrusă"?

Nae, ai dreptate, câteva din premiile anuale ale UER ar trebui acordate după un regulament dinainte stabilit și după un algoritm clar, matematic. Ceva gen 3 puncte premiul I, 2 puncte premiul II etc. Fără propunerea cluburilor, că doar se presupune că președintele știe tot ce se întâmplă în teritoriu.
Dar te sfătuiesc să nu mai pui la socoteală premiile de excelență. Altfel, deși am doar 5 premii cu totul în 2014, cu cele de excelență am 13. Asta dacă tot veni vorba... :)

Florin, mulțumesc pentru aprecieri. Și eu sper să mai scriu despre tine încă 50 ani de acum încolo. După aia nu, că îmbătrânești prea tare.

Sesizez în spusele voastre o umbră de reproș. Nu știu de unde părerea că aplaud și “ador” actuala conducere a UER. Am fost primit în UER acum câțiva ani de actuala conducere. Din acest motiv consider că le sunt dator respect domnilor George Corbu și Mihai Sălcuțan. În aceeași situație sunt Laurențiu Ghiță, Petru-Ioan Gârda, Vali Slavu, Florin Rotaru și alți câțiva. Dar respectul nu trebuie confundat cu obediența sau slugărnicia. Nu mi-e teamă să fluier în biserică, eu când vreau să fluier, fluier. Deocamdată au apărut discuțiile despre un statut nou. Mi-am spus părerea și voi insista pe toate căile posibile ca acest nou statut să fie finalizat.
În final, Ica și Nae, sper să ne vedem la Craiova. Dacă nu veți fi chemați ca urmare a spuselor de aici, încep să cred că aveți dreptate și că ceva e putred în Danemarca.