Dan Norea

Cum ai pune laolaltă
Mulți pești în aceeași baltă,
Știucă, păstrăv și caras,
Cinci piranha și-un somn gras.

E democrație-n U.E.,
Toți s-au lămurit buștean.
Comanda-i bătută-n cuie
Sau i-o dau și lui Traian?
(Milos Petru)

Acces la comanda-aceea,
Traian are (n-ați știut ?)
Ca bărbatul și femeia -
Numai la butonul \"mute\".

Mihai, catrenul tău îmi dă ocazia să vin cu câteva sfaturi legate de scrierea unei epigrame.

1. Nu folosi niciodată ultimul vers în titlu. Se presupune că în ultimul vers e o poantă, și nu e normal să o deconspiri.

2. Rima uniune-reuniune nu e indicată pentru că ambele fac parte din aceeași familie de cuvinte. Se admite uneori, dar numai dacă e ceva asumat, care subliniază poanta suplimentar, gen bun-nebun.

3. Rima cea mai agreată de epigramiștii consacrați (nu știu de ce, chiar mă enervează uneori) e rima încrucișată - abab. Cică celelalte sunt admise, dar valoarea epigramei e diminuată.

4. Poanta e subțire, nu stârnește râs, nici măcar zâmbet. Poate o ușoară clătinare de cap \"Așa e !\", dar nu e suficient pentru o epigramă. Bun, asta dacă nu cumva ai folosit cuvântul \"venit\" ca omonim, cu sensul de \"venit global, pe cap de locuitor...\". Dacă da, la tine e practic insesizabil. Sfatul meu (deși teoria nu îl recomandă) este ca un asemenea cuvânt cu dublu sens, greu de sesizat la prima citire, să îl scrii cu caractere italice.
Asta e ceea ce poate să salveze catrenul și să-l transforme în epigramă. E adevărat, omonimia respectivă a mai fost folosită, dar dacă schimbi contextul, se poate obține ceva interesant.

Și iată ce a ieșit.

Reuniune inutilă

Toți membrii UE stau la sfat,
Dar, culmea ineditului,
Cum au venit au și plecat,
În ordinea venitului.

Problemele, ca de obicei, sunt de două tipuri: generale și particulare.
Cele generale sunt ridicate de poeții care ajung acolo, după părerea lor, nemeritat. Evident, aici intervine subiectivismul, gustul, poate și adversitățile personale sau de curent literar. Aceste probleme sunt inevitabile, ele nu pot fi eliminate ci numai revizuit fluxul - reavizarea textelor dacă se constată că au fost îmbunătățite în interval de, să zicem, două- trei zile. Ulterior, problema își pierde din importanță, dar rămâne una de orgoliu. Și cine de aici nu are orgoliul lui ?

Problemele particulare sunt legate de genurile literare care au anumite rigori, cunoscute mai mult de specialiști ai genului - epigrame, poeme într-un vers, haiku, tanka, rubay, limerick (de ce nu ?) și, aș adăuga, sonet, rondel... De ce ultimele ? Pentru că există și acolo o anumită istorie, o specializare - sonet petrarchian sau elisabethan, rondel chaucerian, fiecare cu rigorile lui, pe care nu oricine le cunoaște. Atenție, nu e vorba numai de rigori formale, ci și de conținut.
Pentru toate aceste genuri, e absurd să ceri unui editor obișnuit competența necesară pentru a lua o decizie de valoare. Și atunci, în mod evident, se impune crearea unor posturi de editori de specialitate. Statistic vorbind, două sunt genurile care necesită așa ceva: epigrama și poezia japoneză. Pentru epigramă, propunerea este stră-veche, nu știu de ce nici până azi nu a fost pusă în aplicare.
Altfel, se ajunge la situații absurde - epigrame, cum sunt cele ale domnului Ioan Toderașcu, premiate la concursuri naționale, zac la Atelier. E ca și cum ar posta Ana Blandiana (sub pseudonim, evident) o poezie și ar ajunge la Atelier.

Propunerea aceasta (editor specializat) este menită să elimine veșnica problemă a Atelierului. Dar dacă se dorește și rezolvarea altor probleme (aglomerarea paginii de comentarii în perioadele de vervă ale epigramiștilor), singura soluție este o secție separată, cu pagini de text și de comentarii distincte. Atenție, nu un site separat, ci numai butoane distincte, pentru a permite accesul facil și al celorlalți poeți, amatori eventuali de epigramă. Nu insist pentru soluția aceasta, e mai dificil de implementat. Dar nu văd alta.

Ca să evităm pe viitor eventuale discuții despre \"oul sau găina\", n-ar fi bine să precizezi de acum încolo data primei apariții ?
Și (îmi mai vine o idee) contextul: premiul x la Concursul y. În felul ăsta mai dai o indicație suplimentară editorului care, poate, se va gândi de două ori dacă să trimită la Atelier o lucrare pe care alții, mai avizați, au premiat-o.
:)

Lăudăros și-un pic poet...
Nu-l contrazic, la toate-i bun.
Dar vă voi spune un secret -
Doar după mine e nebun.
(Florinel)

Deși-s convins că este greu,
Aș vrea să-mi altoiască grefa
De la un tip plin de tupeu,
Ca să-ți zic \"Sărumâna, șefa !\"

Păi Florinel, asta cu axul e o discuție între doi poeți, nu doi ingineri. :)
După câte știu eu, și axul se învârte, nu-i așa ? Hai să întrebăm un medic sau un jurnalist.

Pe un adolescent romantic,
Ea îl îmbie pe alei.
Păcatul ăsta este antic,
Fi\'ndcă-l înșeală pe al ei.

\"Ființă dulce, hai în pat,
Te vei simți ca niciodat\',
Extaziată, nu-i de râs.\"
Acum se vede numai \"Fâs\"

Ai reușit, cu vorbe dulci,
în așternutul tău s-o culci,
iar ea, cu HIV, te-a infectat.
Să vezi și tu cum e la pat!
(Costel Stancu)

Dintr-o statistică-a aflat
Că cel mai mult se moare-n pat.
De-atunci, divina creatură
Se culcă numai pe centură.

Tânăr fiind, mi-am tatuat
Cuvântul magic Amsterdam,
Era mândria mea odat\'.
...Acum se vede doar Adam.

Tânăr fiind, mi-am tatuat
Cuvântul magic Amsterdam,
Însă cu timpul s-a zbârcit,
Acum se vede doar Adam.

Am simțit de la început că versul doi scârțâie, dar mă grăbeam și nu voiam să las catrenul nepostat. Cu permisiunea lui Cornel, i-am preluat sugestia.

Replici bune, încerc să răspund simultan.

Aveți dreptate, ce să zic,
Așa se-nvârte axul roții,
De-o perioadă sunt bunic
Iar șefi supremi îmi sunt nepoții.

Omonimia cuvântului \"mandat\", precum și ligamentul \"are-stare\" au mai fost folosite. Ultima ocazie pe care o țin minte este o epigramă scrisă de Vasile Ilin, careia, din motive de prozodie, i-am propus o variantă.

Variantă la epigrama “Un alt fel de mandat” de Vasile Ilin

(Unui fost președinte, cercetat pentru mineriade)

Nea Ion nu are stare,
I se-oferă-un nou mandat
Da’l refuză răspicat
C-un slogan: - Nu - arestare !


Ulterior am folosit acel ligament, modificat.

Replică la epigrama “Lui Garry Kasparov” de Sorin Olariu

(Campionul mondial de șah a fost arestat pentru campania sa anti-Putin)

Kasparov arestatul
Mi-a zis ca să vă zic:
- V. Putin are statul
La degețelul mic.


Asta e o dovadă în plus că nimic nu e nou sub soare. Și cu atât mai mult trebuie apreciată originalitatea unei idei, atunci când apare scânteia pentru prima oară.
Dar toate astea nu au nicio legătură cu prezența acestei epigrame la Atelier. E o epigramă bună din toate punctele de vedere, care merită să stea în pagina principală.

...și anume că, pe măsură ce Ioan Toderașcu ne bombardează cu epigrame de excepție, editorii se încăpățânează să-l considere un novice care trebuie să mai învețe. Aș schimba o particulă \"să NE învețe\".

Hai să adaug și eu câteva vorbe la analiza lui Cornel Rodean.

Epigrama este bine construită, pregătește cu migală poanta din ultimul vers, care este realmente o surpriză. Omonimia lui \"a rămâne\" poate a mai fost folosită. Zic \"poate\" pentru că nu țin minte. Un paradox asemenea celui din ultimul vers am mai văzut, ceva gen \"am plecat că n-am venit\". Dar forma aceasta \"a plecat când a rămas\" este, după câte știu eu, unică. Prozodia fiind și ea impecabilă, pot susține, cu mâna pe inimă, că epigrama este una de antologie.

Așa, ca o paranteză, aș putea pune pariu că, dacă ar posta Păstorel câteva din epigramele lui celebre, primele zece ar ajunge la Atelier. :))

Privesc cu jind la o blondină
Având un trup superb, goluț,
Ce-ți face pielea de găină
Și-ți face ouăle… de struț.
(Sorin Olariu)

Spre lebădă te-oferi, galant,
Pân\' la hotel să o conduci.
Apare soțul, un gigant:
\"Sunt spărgătorul ei de nuci\"

Despre Atelier nu știu mai multe decat tine, nici nu am de ce. In 2002, cand am început sa postez pe poezie.ro (vechea denumire), atelierul nu exista. De atunci până acum nu am ajuns niciodată la atelier, ceea ce mi se pare un exemplu flagrant de funcționare defectuoasă :)
Atelierul a început să mă preocupe când am constatat că ajung acolo epigrame bune și foarte bune. Începătorii sunt tratați ca la armată (ciclul I și ciclul II), ultima dovadă, care nu e prima și nici ultima, Ioan Toderașcu. Ori chestia asta, mă refer la criteriul vechimii, m-a enervat încă din tinerețe, când aveam cel mai mic salariu posibil deși aveam rezultate mai bune decât cei mai în vârstă.

Referitor la Cluj, aș veni cu mare bucurie, in extremis chiar și pe banii mei, dar n-am fost invitat. Vezi, acolo e invers, tu ai vechime iar eu sunt începător. :)
Și ca să nu continuăm o discuție off topic, dacă vrei să discutăm chestii nelegate de texte, adresa mea de email este dan.norea@gmail.com
Cu apreciere,
Dan Norea

Presupunând că Atelierul este o Școală de corecție (minus aspectul peiorativ), sunt tare curios ce prevede Regulamentul în privința ieșirii unui text de la Atelier și intrarea lui pe pagina principală. Sunt două aspecte:
- textul, ca urmare a comentariilor critice, a fost îmbunătățit substanțial (sau pur și simplu i-au fost adăugate diacriticele lipsă, dacă acesta a fost motivul)
- textul a ajuns la Atelier din greșeala unui editor, dar comentariile unor membri avizați demonstrează eroarea și solicită ieșirea din Atelier.

Există prevăzută o etapă de re-analiză în care un editor să ia decizia scoaterii unui text de la Atelier ? Sau singura șansă este ca, după îmbunătățire, autorul să îl șteargă și să-și încerce iarăși norocul ?
În acest caz ce facem cu epigrama \"Peisaj stradal\" a lui Ioan Toderașcu, epigramist renumit, epigramă care fiind la Atelier, a primit comentarii favorabile și chiar o steluță ? Trebuie ștearsă pentru a ieși din Atelier ?

P.S. Cornel, felicitări pentru faptul că ai creat un loc unde să se discute problemele Atelierului. Chiar dacă nu se rezolvă nimic pe moment, unele lucruri rămâneau veșnic nespuse, nediscutate, îngropate...

Enigma „oul sau găina?”
o preocupă pe vecina.
Și tot trudind la dezlegat,
vre-o cinci cocoși a îngropat!
(Costel Stancu)

Răspunde-un filozof, savant:
\"Ce-a fost întâi nu-i important,
Căci la sfârșit, bătu-o-ar vina,
Rămâne, tot mereu, găina.\"


Ca pe un soare și-a privit
bărbatul, căci, întreaga viață,
el dispărea la asfințit
și se-ntorcea de dimineață.
(Costel Stancu)

Când sistematic dispărea,
În agitația-i nocturnă,
El pentru cheltuieli, cerea,
Nici n-o să credeți ! - o diurnă.

Medicul bată-l năpasta,
Parcă joacă alba-neagra,
Mi-a consultat ieri nevasta
Și-a prescris să-mi dea viagra.
(milos petru)

Pai viagra zic s-o iei,
De se duce înc-odat\'
S-ar putea, medicul ei
Să-i prescrie alt bărbat.

Vin și eu cu un banc versificat, pe aceeași idee.

- Uite cerul plin de stele,
Fii romantic, fă efortul !
- Dacă tu le vezi pe ele,
Ãsta-i semn c-au furat cortul !