Dan Norea

Tolănit cam indecent,
Zice-un vagabond: - Remarc,
Băncile-s în faliment,
Sper că nu cele din parc.

ai dreptate, ordinea de afisare a textelor tine cont de ora postarii, nu de cea a aprobarii. Si la comentarii se face la fel, acolo e si mai neplacut, dupa ce raspunzi la doua comentarii constati ca undeva, mai sus, a mai aparut unul. Pe care ai mari sanse sa il ignori, stiind ca ai raspuns la toate.

Despre text, cârcotesc puțin. La prezentarea celor trei rime cunoscute, nu există omogenitate. Ori sunt aabb, abab, abba, ori sunt ab cd, ac bd, ad bc. Personal, prima variantă mi se pare mai clară.
Tot aici, cred că merită prezentată rima încrucișată incompletă (nu știu dacă tehnic vorbind, asta e denumirea), destul de întâlnită - abcb .

Dar trebuie să apreciez și de data asta nivelul înalt și riguros al prezentării. Aștept să termini ciclul și voi salva toate episoadele pe un fișier, ca să îl pot consulta oricând am nevoie în viitor.

După ce, fudul, cu cardul,
A sărit la mândra gardul,
I-a prins ta-su într-un stog.
... Astăzi e cardi-olog.

1. Nu cred că cele două planuri e obligatoriu să fie antitetice. După câte știu, trebuie doar să pară independente. Spun \"să pară\" pentru că, evident, un haiku este un întreg. Unul definește cadrul (în general răspunde la când și unde) iar celălalt fixează momentul (răspunde la cum).
Dar în primul haiku, aveți dreptate, juxtapunerea nu e prea fericită, e de tip cauză-efect.

2. Problema cu prepoziția la sfârșit de vers mi se pare discutabilă. Nu am citit nicăieri ceva despre asta, e posibil să aveți dreptate. Pe de altă parte, mulți văd haikuul (mulțumesc, Cornel, pentru precizarea din DOOM) ca un singur vers. Alții ca două versuri... Și în condițiile astea, prepoziția e la mijloc de vers.

3. Nu e recomandabil abuzul de verbe. Dar am văzut haikuuri cu două verbe - bine cotate, inclusiv la clasicii japonezi. E adevărat, nu sunt recomandabile decât modurile indicativ prezent, gerunziu, eventual participiu trecut cu rol de adjectiv.

4. În ultimul poem, cadrul este \"drum în penumbră\", care, datorită titlului secvenței, se presupune că e imediat înainte de apariția zorilor. Iar licuriciul și steaua căzătoare sunt în antiteză, jos-sus. Deși nu e o cerință obligatorie, mai ales că figurează în același plan.

Cât despre atelier, hai să nu-l amestecăm în discuție. Prezența la atelier ține, de multe ori, nu de valoarea textelor, ci de nivelul autorului. Recunosc, eu, având vechime și un nivel relativ ridicat, nu prea ajung la atelier, deși ca oricine, am texte inegale.
În particular, cred că dintre editorii care hotăresc departajarea inițială a textelor, foarte puțini pot da un verdict corect despre un haiku.
Haikuul citat de dvs mi se pare unul bun, care n-are ce căuta la atelier. Dar, repet, chestiunea cu atelierul este altă problemă.

Îmi permit să-l contrazic pe domnul Jorz și să-l rog pe domnul Bunduri să nu-și retragă epigrama.

După părerea mea, este reușită pentru că:
- prozodia este bună
- construcția, pregătirea ultimului vers, este impecabilă
- poanta se bazează pe un paradox; după părerea mea această categorie este superioară altora, prin subtilitate.
Mai exact, transformă pârleazul dintr-un obstacol (cu scopul de a te opri) într-un obiect care te incită să treci de el. Iar dispariția lui, departe de a-ți facilita trecerea, te face să-ți vină lehamite și, ca urmare, să te oprești.

Ioane, mă bucur că ți-au plăcut, cu atât mai mult cu cât te știu un vechi și rafinat degustător de haiku-uri.

EliaDa, parcă și mie tot al doilea mi s-a părut cel mai realizat. Apoi al treilea...

Eugen, mă bucur că ți s-au părut superbe. Dar m-aș bucura și mai mult dacă mi-ai spune ce exigențe ale haiku-ului au fost încălcate. Mai ales la ultimele două.

Cornel, știu că ți-ar plăcea să existe un set de reguli. Eventual numerotate. Și mie mi-ar plăcea. Dar în haiku lucrurile nu sunt deloc așa de clare ca în epigramă. Teoreticienii se contrazic între ei, vesticii au păreri diferite, nici măcar japonezii nu se înțeleg în toate privințele.
Tot ce știam despre haiku am postat deja pe agonia. Am cules câte ceva din toate materialele avute la dispoziție, am organizat cunoștințele și am scris ceva similar cu textele tale despre prozodie.

http://www.agonia.ro/index.php/essay/1772168/Sinteze_despre_haiku
și
http://www.agonia.ro/index.php/essay/1772328/index.html

Ulterior am constatat că o bună parte din ce știam sunt lucruri discutabile.
Nici măcar forma, care la alte genuri e oarecum bătută în cuie, în haiku nu e așa. Celebra structură 5-7-5 este bombardată din toate părțile, contestată și pe cale de a fi înlocuită cu ceea ce se numește haiku liber.

După ce scrisesem acel material, căpătasem ceva încredere în cunoștințele mele și începusem să comentez haiku-uri. Între timp am căpătat convingerea că știu atât de puține, încât mi-am pierdut acea brumă de curaj. Ãsta e motivul pentru care evit să comentez haiku-uri, aici sau în alte părți.

Vă mulțumesc tuturora pentru prezență și aprecieri.

... cu una mai veche, pe aceeași temă.


Votul uninominal

La alegerea din urmă
Am votat cu toți o turmă
Dar se pare că mai nou
Vom vota bou după bou.

Elena - Simona Popescu, așa e cu listele nominale, totdeauna uiți pe cineva. Scuze pentru neatenție și felicitări din toată inima pentru premiul Editurii \"Emma\" ! Premiul oferit de o editură are ceva în plus, o ofertă implicită de a-ți tipări cartea la ei.

Îl știm toți, n-ai ce să-i faci,
Într-o turmă, așadar,
Locul lui nu e de baci
Ci acela de măgar.

Felicitări pentru intrarea în finală !
După ce Editura Arania îți va fi tipărit volumul acela, poate îmi trimiți și mie un exemplar cu autograf.
Succes !

Dragă doamnă Ileana Lucia Floran, mulțumesc mult pentru anunț ! Anul ăsta am avut parte de multe surprize. Deși am trimis texte la vreo 25-30 concursuri de epigramă, am câștigat premii la haiku, senryu, o mențiune la poezie și, acum, un premiu la proză. Cred că trebuie să mă las de epigrame. :)

Felicitări premianților cunoscuți de pe agonia - Livia Ciupav, George Dumitru, Tincuța Bernevic, Florentina Loredana Dănilă, Andrei Trocea. Dacă am omis pe cineva, îl/o rog să mă scuze.

Dece,-n lumea asta mare
Ați sărit cu toți pe mine ?
Sunt fetiță-ascultătoare
Căci trăiesc cât pot de bine.

Uitasem să apreciez epigrama. Mi se pare foarte bună, iar poanta e una din acelea care se transformă cu ușurință în banc. \"Zice o blondă: - Auzi, tu ? Știi de ce nu există prezervative negre ? Pentru că negrul subțiază\"


- Cică negrul subțiază,
Însă nu poți pune bază,
Doar cu unul m-am culcat
Și-n trei luni m-am îngrășat.

Ba eu nu cred că e cazul atenționării. Marcarea e cât se poate de clară \"Textul conține cuvinte sau expresii vulgare!\" Ceea ce nu e cazul aici. E plin site-ul de epigrame cu aluzii sexuale, chiar mai puțin voalate, care nu au această atenționare.

În plus, m-am uitat pe regulament. Pentru a evita abuzurile (creșterea audienței prin folosirea excesivă a atenționării), se spune așa:
\"abuzurile vor fi pedepsite prin penalizarea autorului, indiferent dacă abuzul se referă la ne-marcarea unui text care conține limbaj explicit sau marcarea nejustificată a unui text \"cuminte\".\"

Faptul că poate conduce la comentarii cu cuvinte explicite, asta e problema fiecărui comentator în parte. La urma urmei, e la fel de posibil să folosețti un comentariu vulgar la un text cât se poate de cuminte. Pentru asta, autorul nu are niciun motiv să-și marcheze textul.

BERE

E în lista de alimente, e uneori tăiata sugestiv
BE - behăit de miel (uneori în pădure)
RE - o linie pe portativ.

Știu ca BE scârțâie, dar mai mult de atât n-am fost în stare să găsesc.
Cum a trecut destul de mult timp, cred că e cazul să dai indicații suplimentare.

Cornel, și eu sunt tot în pauza de masă. :)

Aș lua la analizat hexametrul lui Coșbuc:
\"BI-ne că DE-te-n sfâr-ȘIT! cu VU-et de VÂN-turi ve-NI-ră\"

După mine aici sunt numai dactili, doi din ei fiind incompleți, chiar dacă tehnic vorbind, un dactil incomplet este, luat separat, un troheu. Dacă ultimul picior nu deranjează (și la Iliada e la fel și se aude bine), în schimb cel din mijloc se simte. Datorită lui, la recitare trebuie făcută o pauză, care să țină locul silabei lipsă.
Cred că o metrică de genul ăsta se obține concatenând două versuri scurte cu aceeași metrică, pentru a masca lipsa rimei interioare. Metoda e folosită des la poemele într-un vers, care de multe ori sunt distihuri fără rimă.

Așa-i că senryu-rile sunt molipsitoare ?

Inspirat de tine:


Melc împleticit -
după beție lasă-n
urmă trei dâre

Pentru că îmi place metoda \"să învățăm din exemple\", vin cu o epogramă postată în imediată apropiere.

Sunt scumpe gazdele-n oraș,
Dar eu, am să-ți reduc chiria;
Din când în când dacă mă lași,
Să-ți studiez... anatomia.
(Ion Ruse)

Se poate observa un ritm iambic, cu măsură mixtă 8-9-8-9, care respectă regulile: lungimi egale ale versurilor pereche (care rimează).

Mi-ar fi plăcut și niște exemple de hexametri, alexandrini, endecasilabi...

\"Descornorat\" sună excelent, evidențiază paradoxul prin negarea situației normale.

Cum am și menționat, astea trei din comm le-am scris inspirat de primul tău comentariu, folosind ideile suplimentare \"soție\" și \"coarne\". Deci - după.

Ioane, inspirația ta îmi spune că am omis două elemente importante de abordat - soția și coarnele.

Iubire de melc -
concretizată într-un
bloc P plus 1


Melc spre soție -
mi s-au lungit coarnele
când m-ai înșelat


Dragoste oarbă -
melcii îndrăgostiți au
coarne retrase