Dan Norea
Verificat@dan-norea
„Dacă poți să-ți împlinești un vis, ești obligat s-o faci !”
Născut: 1949 în Constanța și, de atunci, constănțean convins. Căsătorit, 4 copii, 3 nepoți (deocamdată). Facultatea de automatică, secția de calculatoare între 1967-1972, prima promoție din București care a dat admitere la secția asta, deci pot fi considerat membru fondator. Ar trebui să primesc un loc în Cimitirul veteranilor. Din…
Când punem om în fruntea oștii,
Stupizii merg cu ipocriții,
Iar ipocriții merg cu proștii.
(GPI)
Pe Nelu Gârda îl respect,
Căci semănăm, așa să știți:
Dintr-un exces de intelect,
E primul dintre ipocriți.
:)
Pe textul:
„Acum e-acum" de florian abel
Să știi că sunt sincer, nu acuz (cel puțin nu în acest caz) un eventual \"proces de intenție\". Dar chiar îmi doresc să fii ceva mai explicit.
Pe textul:
„Fabulă în pădure" de Dan Norea
Laurențiu, la \"fii\" ți-a răspuns Nelu Gârda. De altfel, am chiar un mic îndrumar pentru numărul de i-uri, postat aici, pe agonia.
http://agonia.ro/index.php/personals/13895408/Punctul_pe_i
Futurismul din moto are o vagă legătură cu viitorul din titlu.
Că indicativul prezent ar fi mers mai bine articulat, ai dreptate.
Nelu, nu îți dau dreptate, epigramele nu sunt bune. Eu nu sunt mulțumit de ele, dar le-am scris pe fugă, pentru că trecea termenul și rămâneau netrimise. Și chiar îmi doream o invitație la Cluj, să mai bem o bere împreună.
Distihuri mai trimisesem și eu pe post de moto. Dar le aranjam pe un singur rând. Ce am preluat de la tine a fost aranjarea celor două versuri unul sub altul și postarea lor pe site, împreună cu textele.
Pe textul:
„Nici viitorul nu mai e cum a fost" de Dan Norea
Nu tu busolă, nu compas;
Te-ai rătăcit pe drum cețos
Iar \"mușchiul\" tău arată-n jos...
(Florin Rotaru)
Știam un brad mai visător,
Cu mușchiul doar spre Carul Mare;
Și-acuma tot în sus îl are
Dar cauza e... un topor.
Pe textul:
„Fabulă în pădure" de Dan Norea
Lă, sigur te îneci de tot,\"
(Gârda Petru Ioan)
Ce-ai făcut aicea tu
O impresie-a-ntărit:
Ești un om lipsit de scru-
(Mi-e rușine ce-a ieșit).
În privința epigramei de bază, cred că e una politică, dar văd că nimeni n-a tratat-o așa.
Pe o mare de rahat
Un căpitan de vas adevărat
Forțos, ambițios, netemător,
Aruncă pasagerii în rahat
Iar el rămâne, ultim, pe vapor.
Pe textul:
„Constatare" de Florin Rotaru
La italice, cred că ai citit pe dos declarația lui Vali. Ea spune că fără italice n-ar fi înțeles contradicția. De altfel, e destul de greu să faci o legătură între \"prim\" din primul vers și \"second\" din ultimul. De aceea le-am subliniat.
Pe de altă parte, nu e vorba aici de inteligența cititorilor, ci de viteza cu care, de multe ori, sunt citite epigramele.
Pe textul:
„Alegeri prezidențiale" de Dan Norea
1. se evită transcrierea unui cuvânt inexistent;
2. iată, există persoane care n-au sesizat exact înțelesul nr. 1 al epigramei, cel care conține acul;
3. soluția poate fi generalizată și la ligamente, pentru a evita reproșuri de genul celui al lui Laurențiu Orășanu (vezi în pagina mea).
Colo, felicitări, epigrama ta e tare!
Pe textul:
„Critică parțială" de Constantin Colonescu
În orice caz, locul de pe podium este binemeritat. Felicitări!
Pe textul:
„Una din trei" de Ruse Ion
- fie versuri inegale, două câte două (egale fiind cele care rimează), cu observația că prefer o singură silabă diferență; de ex 9-8-9-8, la o rimă încrucișată;
- fie trei versuri egale, iar ultimul mult mai scurt, cam la jumătate față de celelalte.
Ori aici e un melanj care nu-mi sună bine, avem metrica 9-10-9-4.
Conținut: faptul că vecinul o plătește ca să se dezbrace iese din tipologia vecinilor amanți. Și, din cauza asta, te can scarpini în cap în loc să zâmbești.
Pe textul:
„Confesiuni contradictorii" de Vali Slavu
1. În privința explicării unei epigrame, cred că există mai multe nuanțe. NU se explică, e adevărat, dacă scopul este de a reproșa cititorilor că n-au înțeles-o. NU se explică pentru a o apăra. Dar poate fi explicată de către autor, dacă scopul este de a recunoaște că n-a reușit, total sau parțial, de a transmite nesajul. Implicit, este o cerere de ajutor, poate mesajul este bun și un coleg găsește o soluție de îmbunătățire. La urma urmei, asta facem cu toții aici - învățăm.
În particular, chiar mi-ar plăcea ca o parte din epigramele din concurs, pe care nu le-am înțeles, să fie explicate de către autori. De exemplu, cele ale lui Mișu Petrescu și LIM.
2. În privința calambururilor, trebuie spus că și eu sunt împotriva acelora făcute de amorul artei. Dar dacă sunt folosite pentru a crea o epigramă ce poate fi citită cu două sensuri diferite, ambele cu sintaxe și semantici naturale, cred că rezultatul e notabil. În cazul nostru, e adevărat că în construcție nu apare cuvântul premier. Dar în aceste zile, cuvântul \"desemnat\" este atât de folosit la TV, încât mesajul a fost înțeles de majoritatea participanților.
3. Cratima de la \"de-semnat\" mi se pare de neevitat. Atunci când folosești un ligament trebuie să dai o indicație oarecare că e vorba într-un caz de \"desemnat\", în alt caz de \"de semnat\". Cum poți face asta în alt mod? Altfel riști ca unul dintre sensuri să se piardă complet.
4. La prima, comentariile \"legătura dintre V1 și V2 e făcută cu bâta în baltă. Nu e. Disjuncte. Umplutură.\" mi se par de-a dreptul cârcoteli, împuști un purice cu un glonte dum-dum. Ce e atât de ilogic în exprimarea \"își umflă mușchii și împroașcă noroi\" ?
5. Ideea că nu-mi respect colegii chiar m-a supărat. Cu sublinierile prin italice ți-am dat și altădata dreptate, în marea lor majoritate pot fi evitate. Deși nu sunt singurul care folosește italice, am văzut asta și la case mari. Dar ai aici o dovadă vie că și eu am dreptate. Zice Vali (o epigramistă cu state vechi în jocurile de cuvinte): \"La a doua, dacă nu ar fi scrise cele două cuvinte înclinat, ar fi fost greu de detectat contradicția.\". Și atunci unde e lipsa de respect? Dacă o consideri așa, pentru a-ți arăta respectul, de acum încolo voi posta epigramele în ambele variante, una cu subtitlul \"pentru Laurențiu Orășanu\", cealaltă \"pentru restul colegilor\".
În concluzie, nu susțin că am scris niște epigrame bune, dar lipsa de valoare are drept cauză, în primul rând, absența unor poante percutante, și nu cele din comentariul tău.
Florian Abel, ai dreptate cu accentul de pe \"numai\". Versiunea ta simplificată sună mult mai bine și își mulțumesc pentru idee.
Dan Norea
Pe textul:
„Alegeri prezidențiale" de Dan Norea
primele două n-am fost deloc mulțumit.
A treia pare doar un joc de cuvinte, dar în fapt exprimă toată scârba mea despre jocul politic. Dacă în acest moment, datorită \"echilibrului\" puterilor în stat, nu avem un prim ministru desemnat și aprobat, eu de ce să merg la vot?
Se pare că singura soluție este de a dezechilibra balanța. Și pentru asta, singura variantă posibilă este de a micșora puterile președintelui. Parlamentul, indiferent de componență, este o instituție sine-qua-non în democrație.
Deocamdată, singurul lucru pe care îl pot face, este să merg la vot și să încerc să dau un cartonaș galben președintelui jucător.
Pe textul:
„Alegeri prezidențiale" de Dan Norea
Descrierea Festivalului îmi amintește de Festivalul de la Buzău din 2008, primul meu festival, până la care eram un perfect necunoscut în lumea epigramei. După două zile în care numele îmi fusese pomenit de câteva ori, Lucian Mănăilescu spunea într-un grup restrâns: \"Marele câștigător de la Buzău 2008 este Dan Norea\".
Ei bine, privind lucrurile din același unghi, pot afirma: \"Marele câștigător de la Râmnicu Vâlcea 2009 este Vali Slavu\". Dacă nu mă credeți, priviți-o în poza de grup, între Elis Râpeanu și George Corbu.
Felicitări, Vali și la mai mare!
Pe textul:
„Premiile Festivalului Național de Satiră și Umor «Povestea vorbei»- Rm. Vâlcea" de Vali Slavu
Valoare am de mii de ron,
Dar dacă Gârda mă chelește,
Îl spun lu\' baciu machedon.
Pe textul:
„Sex-agenarii" de Dan Norea
Este semn că ai noroc.
Când ți-apar mai mulți, îți spun,
Este semn că... noroc bun!
(Sorin Olariu)
Foaie verde de susai,
Fiind blond, tu crezi ca n-ai ?
Pe textul:
„Sex-agenarii" de Dan Norea
Vin când vrei cu spada ridicată
...Dacă duci o viață cumpătată.
Daniel Bratu - \"de-acuma ești cel mai ales\"
Cum ai ales n-am înțeles,
Dar mai ales \"cel mai ales\".
Goea Maria Daniela - \"Umorul e un lucru foarte mare, as spune, parafrazand.\"
Știam o altă parafrază:
Dimensiunea nu contează.
Anda Andrieș - \"Mi-a plăcut cum i-ai luat apărarea lui Toderașcu!\"
Înțelegeai, de-ai fi citit mai bine,
Că eu, de fapt, mă apăram pe mine.
Dana Banu - \"am rămas același elian a(i)urit\"
Chiar de vii o dată-n an,
Tot mă bucur, Elian.
Pe textul:
„Sex-agenarii" de Dan Norea
Citez una din epigramele preferate:
Cauză și efect
Cercetându-și dosul gol
și văzând că-i tot mai lat
el își duce-aici, pe sol,
existența de-primat.
Pe textul:
„Poliția română evoluează" de Florin Rotaru
Este vorba-n proza noastră
Doar de una - cea albastră.
Anda Andrieș - \"Ehei! De unde stie Toderascu ce si cum?\"
Se-ntreabă Anda-ncetinel:
\"De unde știe... chiar și el?\"
Ion Diviza - \"Felicitări de jubileul tău - voi cinsti și eu o cupă de șampanie, dacă s-a găsi cineva să-mi toarne.\"
Mă întreb, plin de fiori:
Duci lipsă de turnători?
Nelu Gârda - \"Sexul. Dă-l în sărăcie,\"
Înțeleg, la tine miza
Nu e vârsta, este criza.
Vali Slavu - \"Ci un puști –de patru ori-/ De vreo cinșpe anișori.\"
Eu aș vrea -și este cert-
Douăzeci ori doi și-un sfert.
Mahmoud Djamal - \"frunze-n cădere...\"
Zice Adam, octogenar:
Când cade frunza... e-n zadar.
Calimero - \"Le-admir. Și mușc, cu poftă, mărul.\"
Stai bine pentru că, socot,
Curând mânca-vei doar compot.
Sorin Olariu - \"Dai pe spate multe dame.\"
Poate la poker unde, cică,
Este în joc dama de pică.
Ioan Toderașcu - \"Să ai succes deplin cu pixul,/ Atât la scris, cât și la...pat!\"
Te rog, Ioane, dă-mi un sfat:
Ce fac cu tastatura-n pat?
Milos Petru - \"te-așteaptă zile grele\"
Să înțeleg că greutatea-i mare
Chiar când în față sunt... femei ușoare?
Ioana Matei - \"sex-agenarii când vorbesc/ rău ispitesc...\"
Păi da, chiar dacă vremea trece,
La gură nimeni nu-i întrece.
Laurone - \"Să rămâi sexagenar/ Măcar pân\' la centenar!\"
Florin Rotaru - \"Să fii voios că înc-un pic/ Și-l prinzi din urmă pe Tataia\"
Tataia - \"M-am hotărît s-aștept două decenii/ Ca să ajungi și tu octogenar.\"
Propunerea e chiar interesantă
Și îmi convine să ne-asociem,
Dar dacă mergem mult pe-această pantă
Ajungem amândoi... Matusalem.
Tuturor celor de mai sus, mulțumesc din inimă pentru prezență, zâmbete și urări. Vă aștept pe toți la sărbătorirea anunțată de Tataia - 80 ani. Ai mei, evident, el îi are deja.
Pe textul:
„Sex-agenarii" de Dan Norea
“Moartea-i amară, simți că-ți stă în gât”
“Ba-i dulce” -l contrazice-un amărât.
Lor, amical dar ferm le spun: “Ia du-te !
După părerea mea, este prea iute”
Pe textul:
„Senzații gustative (1)" de Goea Maria-Daniela
Mi se pare imposibil să ne fi întâlnit, eu am activat ca șahist legitimat mai puțin de un an, cred că prin \'78. În afară de 5-6 meciuri cu echipa în Campionatul județean, am mai participat la trei turnee serioase, toate în Constanța, unde am și luat două norme de categoria II și una de categoria I. Cel principal de categoria II a fost Campionatul național - optimi, unde la sfârșitul turneului aveam 1,5 puncte mai mult decât erau necesare pentru normă, așa că am refăcut, cu acordul arbitrului, partida cu un coleg de serviciu și i-am făcut cadou un punct. N-am luat niciun ban din șah, dar am rămas cu niște amintiri frumoase - câteva partide în care m-am comportat peste așteptările mele și ale colegilor.
Mult mai târziu, prin \'86, eram internat în spital pentru o fractură de tibie. Printre colegii de salon era un tip ceva mai în vârstă, care fusese la vremea lui campion județean la juniori. Am jucat șah cu el timp de 12 ore fără pauză, cred că vreo 15-20 partide. Totul la insistențele lui, voia și el măcar un punct. Pe la ora 2 noaptea mă durea capul înfiorător, dar îl bătusem la zero.
Uite că m-ai zgândărit, încet-încet ies amintirile la iveală. Când ajungi în Constanța caută-mă, am o colecție de șahuri din mai multe țări ale lumii. Ultimul e primit de curând, piesele sunt mici sticluțe în formă de piese, care pot fi umplute cu băuturi alcoolice. Când iei o piesă, ești obligat s-o bei!
Pe textul:
„Un jucător de șah" de milos petru
Ora de vară a unui tip conservator
Când timpul zboară ca lovit de streche
Și orele se schimbă, una-două,
El se trezește tot la ora veche
Adică, practic, după ora nouă.
Pe textul:
„La trecerea la ora de iarnă" de Laurentiu Ghita
