Dan Norea

Habar nu am de vreun remediu,
Deși-s bătrân, bunic și socru,
Căci nu trăim în Evul Mediu
Ci doar în Evul Mediocru.

De unde ai scos căruța, oare?
(Todo)

Confuzia apare, cred eu, de la \"schimbai\", care la mine este la persoana I, perfect simplu, iar tu l-ai interpretat ca fiind la persoana a II-a, imperfect.
Probabil că e și vina mea, uneori am o oarecare suferință în a comunica semnificația exactă. Aici, un oltean, căruia i-a plăcut ideea cu submarinul, a vrut s-o aplice vânzându-și căruța. Și cățeaua n-a rămas nici de căruță, nici de submarin.

Vali, mult succes lui Mili în lungul drum pe care abia a făcut un pas mititel! Îi stă atât de bine cu ghiozdanul în spate!
Școala e o etapă atât de lungă și importantă în viața unui om, încât de multe ori, ducându-ne copiii în clasa a-ntâia, nu conștientizăm că îi ducem într-un labirint cu sute de variante. M-a apucat filozofia pentru că și nepotul meu, Teo, a pășit azi pentru prima oară într-o școală. Stau și mă-ntreb cum va arăta în ultima zi. Evident, nu mă gândesc în primul rând la aspectul fizic.

Despre problema ridicată de Cornel, cred că nu e o adevărată problemă. Atâta vreme cât folosim expresii intrate în uzul curent, cu intenția vizibilă de a le parodia (chiar dacă poezia, în întregul ei, nu e neapărat o parodie), nu te poate acuza nimeni de plagiat. E ca și cum aș scrie ceva de genul: \"De din Vali de Rovine...\". Ca să nu mai vorbim că versul \"Plecat-am nouă din Vaslui\" tocmai a fost folosit cu succes în epigrame și cred că apare un element de savoare suplimentar.

Îmi plăcu ideea și-o susțin,
Dar să vezi acu\' unde-i beleaua:
Când schimbai căruța-n submarin
N-avusei de un\' să leg cățeaua.


Ioane, felicitări, succes la lansare și cât mai multe asemenea evenimente !

Vali, mulțumim pentru ocazia de a-l felicita pe Todo și felicitări nu numai pentru articolul propriu-zis, dar și pentru ideea (și strădania) de a culege șarje amicale de la atât de mulți neagoniști.

- În clasa a doua totu-i mai complex,
Ne-nvață astăzi tabla înmulțirii.
- Păi ai crescut, că asta-i legea firii,
E cazul să vă-nvețe despre sex.


Tataie, nu știu cum se face dar, indiferent de temă, tot la sex se ajunge. :)

La noua școală azi m-am prezentat:
- Vreo patru școli, pe rând, am terminat.
- Și unde e motivul de mândrie ?
Ministrul nostru-a terminat o mie.

Despre fondurile-acele,
Zise-un domn mai rubicond,
De nu pot să iau din ele,
Păi atunci mă doare-n fond.

Văzându-l cum aleargă-o oaie,
Intrat-a Domnul la idee,
Simțind cum inima-I se-nmoaie:
- Mai bine-i facem o femeie!

Se antrenau atleții toți din țară,
Căci doar pe cei mai buni voiau să-i lase
Din când în când, mai rar, să iasă-afară...
Dar vremurile-s azi mai căcăcioase...

Când la bordel, un tip ți-o trage,
Să îi anunți pe-ai tăi amanți:
Șaișpe la sută să și-o bage
În guvernanți.

Todo, în general scriu despre festivalurile la care nu există un cronicar local, membru al agoniei.
Despre Sibiu n-aveam de gând să scriu. Am făcut-o pentru că m-a rugat Cornel, dar pentru asta mi-a pus la dispoziție toate datele pe care i le-am cerut.

Despre Caransebeș ar trebui, după părerea mea, să scrie Ioan Jorz. Nu mi-am notat nici măcar premiile. Ce țin minte este că locul I a fost ocupat de Gheorghe Bălăceanu și asta pentru că e al doilea concurs consecutiv pe care îl câștigă. Au mai primit diplome (nu le țin minte pe toate, nici ordinea sau tipul - premii sau speciale) Ionuț Daniel-Țucă, Mihai Sălcuțan, Florina Dinescu, Gheorghe Bâlici, Petre Gigea, Ion Moraru, Nicolae Mihu (care a lipsit)...
Ce mai pot spune este că în excursia de sâmbătă am străbătut niște locuri superbe, care m-au făcut să uit oboseala drumului și alte mici inconveniente.

Ca să revin la Gura Humorului, am avut ceva vești despre premianți, pentru că Elis Râpeanu, Diviza și Larco au plecat sâmbătă pe la prânz de la Caransebeș, pentru a ajunge la GH. E păcat că în epoca internetului nu se reușește sincronizarea festivalurilor. De data asta, am impresia că vina este sută la sută la GH, care știu că și-a amânat festivalul.

Nae Bunduri, Ioan Toderașcu, Constantin Iurașcu-Tataia, Ioan Diviza, Carmen Chioinea, felicitări călduroase!
Bănuiesc că ați fost c toții la festivitate, așa că aștept o poză cu agoniștii premianți.

...deși impresia voastră este că v-ați adunat să vă spuneți păsurile și să îndreptați niște tare ale învățământului, impresia mea, din exterior, este că alții v-au adunat (pe cei mai reprezentativi, deci cei cu clonțul mai tare) ca să vă ofere un pic de circ și să vă astupe gura. Asta pentru că tocmai v-au tăiat 25% din pâine. Privește ultimele trei poze și îmi vei da dreptate.

Măcar epigramiștii se adună pe la festivaluri cu scopul declarat să se distreze. Și pentru asta, depun un pic de efort ca să-i distreze și pe cei din jur.
Apropo\', te-ai hotărât, vii la Caransebeș ?
:)

P.S. Nelu are dreptate, dar ca de obicei, e un finuț. Întreg imnul învățătorilor parcă e scris de un elev de-al vostru, adică din clasele primare. Pune mâna și compune tu altul, că ești meseriașă.

Păi, Nelu, când e tăcerea de aur ? Când ai avea multe de spus, dar reușești să te abții. Când n-ai nimic de spus, nu mai e niciun merit... Așa, ca Boc.

La ultima, mi se pare mai puțin importantă aritmia de la \"s-a dus\" față de \"lu-at\", care are hiat, nu diftong. Știu asta pentru că tocmai am făcut și eu aceeași gtreșeală de curând și am fost corectat aici, pe agonia.

În Guvern sunt multe toane
Și afaceriști isteți;
Ei vorbesc la microfoane...
Iar poporul...la “pereți”.
(Nae)

Poporu-acesta, cam tăcut și tern,
E ascultat destul de mult, să știi,
Dar nu de Parlament sau de Guvern,
Ci doar de anumite agenții.


Un soț venind intempestiv,
Soția-n pat se lamentează:
-Nu tu mi-ai pus un detectiv ?
Vorbesc prin somn…și el notează !
(Nae)

Atuncea vreau să-mi spui, te rog, ceva:
De ce e pixul lui... în mîna ta ?


Temele (grele, după părerea mea) cereau satiră și umor. Cele de la prima temă au numai satiră (prima) și numai ceva umor (a doua). În schimb cele de la tema a doua răspund mai bine la cerințe. Cu un plus pentru ultima.

...da\' a doua mi se pare de excepțíe.
Înțeleg și mă bucur că vii la Caransebeș. Vorba țânțarului de pe insula lui Robinson Crusoe: \"Ne vedem pe Vineri!\"

Și ultima e bună, da\' nu-mi place că ne-am gândit prea mulți la colacii de salvare. Văd că și Ghiță. Numai eu aveam voie, că în tinerețe chiar am fost salvamar.
Da\' prima chiar îmi place. Știi, eu nu prea bag în seamă aritmiile de genul \"peste\", \"dacă\", la mine jumătate din epigrame (adică cele mai bune) au așa ceva. :)
La a doua, dacă nu spuneai, n-aș fi făcut nicio legătură între \"curg\" și \"instalator\".

Să știi că îl cunosc pe Aledin de aproape 20 ani. E un om fin și poet pe deasupra.:) E drept că în ultima vreme, de când e om politic, nu prea ne-am mai întâlnit, având căi oarecum paralele, dar sunt convins că nu s-a schimbat.
A scăpat-o și el. Culmea, e posibil ca nici astăzi să nu-și fi dat încă seama de ce-a spus.

Ioane (Ruse), emailul nu l-am găsit nicăieri, dar cu Țucă am luat legătura. Mergem împreună la Caransebeș, despre asta era vorba.

Radu, ai dreptate în totalitate, ești unul din cei mai rafinați poeți în materie de poezie clasică. Mulțumesc pentru că te-ai aplecat cu atenție asupra catrenelor. Mulțumesc și pentru aprecieri. Din păcate, nu am timp deocamdată să rumeg propunerile. Dar voi reveni cu siguranță.

Nae, e drept că în orice rău se găsește un bine, măcar unul mic. Știi că pe vremea lui Ceaușescu am stat cu televizorul stricat vreo doi- trei ani? Pur și simplu, nu aveam nicio motivație să-l repar. Și ce bine era! Dar asta nu înseamnă că regret vreun moment vremurile acelea, per ansamblu.
Cât privește \"epigrama ne îndeamnă să învățăm, învățăm, învățăm !\", îți spun sincer că nu-mi place, prea îmi amintește de Lenin. Sunt convins că avea și el dreptate din când în când, dar încă nu sunt pregătit să i-o dau. Poate peste câteva sute de ani. :)

Doru Lascarache, cu regret trebuie să-ți spun că îți citesc de oarece vreme catrenele și am ajuns la concluzia că nu se simte niciun progres. Prozodia și umorul sunt la pământ, la fel ca la început. Îți sugerez să te (și să ne) lași, apucându-te de o ocupație mai apropiată de talentele tale. Imposibil să nu strălucești într-un domeniu oarecare, trebuie numai să-l cauți mai cu atenție.

... a treia mi se pare și mie singura mai reușită. Le-am scris repede, înainte de a pleca în concediu, între pregătirea valizei și căutarea lui Gaudi pe internet. Și nu m-am chinuit degeaba, tocmai am primit invitație să merg la Caransebeș. Cu siguranță, nu pentru valoarea epigramelor, ci pentru că a apărut un loc liber, am auzit că Todo nu vrea să meargă. :)