Tare-i bună seara-n casă/ o chelie luminoasă

Dilema lui Vali Cercel: se zice păr sau peri ?

Vali, dacă e să fim integri
Și-adevărul să-l găsim în vin
Tânăr când eram aveam peri (negri)
Iar acum am păr. Că-i mai puțin.


De ce ai chelie ?

Sunt modest, dar nu chiar fără rost
Ca să mă considerați inept.
Toată lumea știe: părul prost
Părăsește capul cel deștept !


Asta e fumată ! Alt răspuns !

Chelia e o năpastă
Ce-mi vine de la nevastă
Că-n momente delicate
Îmi împinge capu-n spate.


Dar de ce ai chelia așa de deasă ?

Păi hai să-ți spun: întâia oară
Pe cap chelia-mi era rară
Și m-am gândit așa, măi frate,
Că vreau ceva de calitate !


Seara nici nu mai aprindem lumina

Am momente când în casă,
Cu chelia-mi luminoasă,
Copiii orbiți îmi zic:
- Dă chelia la \"mai mic\" !


Unei doamne de vârsta mea

Lângă pletele-ți de-argint
Luminate vag de stele
Vine și chelia mea
Ca o lună printre ele.


Vara la mare

Când intru-n ale mării unde
Și-not pe fundul mării-alene
Am păru-n ochi. Dar știți de unde ?
Sunt firele de la sprâncene !


Chelia îmi e de mare ajutor

E-un adevăr necontestat,
În epigramă sunt model:
Îl iau la vin pe Cincinat
Și sunt mai chel ca Păstorel !


O am prin testament

Dane, zise Cincinat,
Epigrama ți-am lăsat !
Dar pe lângă meserie
Iei ca bonus o chelie !


Unui confrate pletos

Din trei calități de seamă
-Vin, chelie, epigramă-
Eu am două și un pic
Însă tu nu ai nimic.


Niciodata nu mi-a plăcut ca păsărica să fie deasupra
(Face parte și din ciclul “Când o păsărică zboară / o statuie se-nfioară”)

De-aș fi un sculptor de poveste
La toți le-aș pune pălărie.
Voi știți ce neplăcută este
O... picătură... pe chelie ?