Nucul pe hotar

nucul pe hotar
grădina vecinului
în partea de nord

Domnule Gârda, comentariul dvs mă bucură, dar mă lasă cu gura căscată. Adică nu înțeleg, ce e cu \"partea de nord\" ? Să fie o aluzie subtilă că vecinul are mai mulți mușchi ?

Sper ca vecinul nu are mai multi muschi sau mai mari. Inchipuiti-va ca la dvs. in gradina este soare toata ziua, iar la vecinu\', umbra toata ziua. E clar ca va cere sa taiati nucul, dar dvs. n-aveti niciun motiv s-o faceti. Disputa dureaza de pe vremea cand omul a imblanzit... nucul. Sa mai dezvolt?

... dar, domnule Gârda, pentru dispută nici nu e nevoie de așa ceva. La bunicii mei chiar a existat un asemenea nuc, veșnică sursă de discuții cu vecinul. Trunchiul era în curtea cealaltă, lipit de gard, drept care vecinul avea pretenția să culeagă toate nucile, deși jumătate din umbră și din frunze cădeau la noi în curte.
De aceea am imaginat în primele două haikuuri doi vecini, buni prieteni, care nu au nimic de împărțit din cauza nucului. Dar totul până la un punct...