Basme reciclate 2

Frumoase basmele tale pentru maturi, ironice și reflexive, laconice și sugestive... Noi nu prea avem acum timp să spunem povești, darmite să le citim.
Dar așa, mai va!

Cât despre titluri, vroiam chiar să te întreb ca pe un autor dobă de teorie haikuistă: se poate? se recomandă? cum e mai bine?... Că și mie al naibii îmi place să pun titluri... mai ales când acestea îți completează în mod fericit cele 17 silabe...

Deși nu pot spune că sunt tobă de teorie, știu sigur că la haiku nu se pun titluri. Culmea, despre senryu știu mai puține decât despre haiku, din cauza absenței materialelor teoretice. Cred că nici aici nu se pun titluri. Nici eu nu pun totdeauna, numai la anumite secvențe senryu, prea apar monotone unul după altul. Și, e adevărat, uneori prind tare bine. Dacă voi publica vreodată o carte de senryu, mă consult înainte cu cineva avizat și, după caz, le scot sau le las.

Până atunci poate se generalizează haiku-ul liber și ce pierzi din titlu mai adaugi în conținut :)

Reintru și aștept cu aceeași plăcere să fiu reciclat. Senryu-rile tale mă fac să suspin așteptând. Cu aceeași plăcere ca și la prima parte
Felicitări pentru ceva nou - recunosc - pentru mine!!
Cu stimă
PP

Domnule Plopeanu, înțeleg că vrei să devii un erou de basm ?
Plăcerea senryului este mai ales de partea mea. Scriu și mă amuz. Și pentru mine e ceva nou.
Cu aceeași stimă,
Dan Norea