Despre autor
DNDan Norea
@dan-norea
0 urmăritori
Născut: 1949 în Constanța și, de atunci, constănțean convins.
Căsătorit, 4 copii, 3 nepoți (deocamdată).
Facultatea de automatică, secția de calculatoare între 1967-1972, prima promoție din București care a dat admitere la secția asta, deci pot fi considerat membru fondator. Ar trebui să primesc un loc în Cimitirul veteranilor.
Din 2002 - membru poezie.ro, ulterior agonia.ro.
Din 2008 - membru al Uniunii Epigramiștilor din România.
Din 2008 - membru al câtorva cenacluri literare din Constanța și București.
Din 2008 - membru fondator și președinte al Clubului Umoriștilor Constănțeni "Prăvălia cu Umor".
2011 - volumul de epigrame "Epi...gramatica", Editura Ex Ponto Constanța
2013 - volumul de proză scurtă umoristică “Raiul”, Editura Ex Ponto Constanța
2013 - volumul de senryu (haiku umoristic) “Ucenic la școala de senryu”, Editura PIM Iași
2014 - coautor împreună cu Ina-Simona Cîrlan din Veneția al volumului de proză umoristică epistolară “Gondola de Constanța”, Editura Ex Ponto Constanța
2015 - volumul de poezii satirice "Facerea lumii", Editura Anamarol București.
Texte literare de natură diversă (poezie umoristică, proză scurtă, jurnal de călătorie, eseu, epigramă, haiku, senryu), soldate cu câteva zeci de...
- apariții în antologii și volume colective
- apariții în reviste literare și de cultură
- diplome de la concursuri și festivaluri literare.
Vezi profilul
Trec peste aspectele tehnice ale construcției, mă voi referi doar la ceea ce mi-a plăcut din imaginile prezentate.
Primul tristih îmi transmite optimism, speranță și nu întâmplător, deoarece pentru mine primăvara și vara sunt anotimpurile speranței. Foarte potrivit, în context, jocul de cuvinte "urcă"-"căzătoare". Excelentă imaginea stelei care ajunge la suprafața lacului nu pasiv, prin simpla proiecție a luminii lunii (sau a altui astru) de sus în jos, ci dimpotrivă, prin efort, prin urcare, prin renaștere (a fost "căzătoare", dar și-a revenit din propria cenușă, ca o pasăre Phoenix).
Al doilea haiku de asemenea cuprinde două cuvinte foarte bine prinse în context ("uitată"-"stinge"). Inițial am avut impresia că planurile nu sunt chiar opuse, dar, de fapt, aici este cheia pentru a sesiza farmecul tristihului: o ceșcuță de cafea, de multe ori este "uitată", tocmai pentru a mai savura un pic din ea mai târziu, în timp ce steaua s-a stins definitiv...
Al treilea tristih este mai apropiat de senryu, prin omonimia subînțeleasă ("stea"-astru, "stea"-campioană, vedetă etc).
Mi-au plăcut foarte mult toate și risc (nemaivăzând aici și alte comentarii, ale specialiștilor în haiku) acordând o stea. Sper că nu am încălcat regulamntul; dacă da, nu mă supăr să fie retrasă.
Numai bine!
Cornel