Cetate veche

Dane, mă dau și eu cu părerea, așa, ca un „începător cu barbă”: al treilea poem mi-a plăcut mai mult, poate că suntem influențați de „efemeridele” din concursul lunii iulie; și primul mi-a sugerat unele interpretări; cât privește cel de-al doilea, evident că-ți deconspiră și harul de epigramist, eh, ce epigramă ar mai izvorî din jocul cu berea(pul-bere; pul-berărie)!Nu știu, dar dacă-ai scris așa, cred că e admisibil un atare joc cu berea într-un Haiku?Mai scrie și fii sigur că eu te citesc cu atenție și dragoste haiku-istă.Ne citim unul pe altul și tot e bine!...În lipsă de steluță îți dau o bere răcoritoare!

Ioane, mă bucur că ai ajuns un cititor pasionat de haiku și senryu.
Ai dreptate, asta e și ordinea mea: 3, 1, 2.

A doua, ai dreptate, își are originea într-un catren mai vechi, scris prin 2008, când vizitam cetatea de scaun a Sucevei. În inscripția Pulberărie, primele litere nu prea se vedeau, iar nevastă-mea a dedus: "Ia uite, aveau și BERÃRIE!".

Ai lui Ștefan bravi ostași,
La Cetate,-n Berărie,
Se fac pulbere, de-i lași.
…I-au zis, deci, “Pulberărie”.


Mulțam pentru bere!

...cele trei tristihuri reușesc pe deplin șă creeze imagini pe retina cetitoriului. Totuși, chestia cu "pul...berăria" mi se pare ușor forțată. În rest se îmbină de minune epigramistul cu...haicuristul.

Nae, ai dreptate, te pricepi la medicină. În rest, mesajul precedent e valabil și pentru tine.
Mulțam de vizită.