Email-uri la mare distanță

mi se pare cel mai reușit cu toate că, fiind și el încadrat la texte umoristice, nu aduce zâmbet pe buze. Doar compasiune pentru copilul care-și cheamă, parcă în disperare, mama acasă. După el nu mai există nici un motiv ca să rămână despărțiți.

Ai dreptate, și eu cred că ultimul e cel mai reușit. L-am încadrat la senryu nu pentru că ar aduce un zâmbet, ci pentru că tratează mai mult natura umană decât natura propriu-zisă.
De altfel, e o variantă a unui poem mai vechi, apărut deja în volumul "Ucenic la școala de senryu".

fetița scrie
un email spre Spania:
a-nflorit mărul!

Diferența este că în cel vechi, sentimentul se voia de dor-nostalgie, pe când în cel prezent, așa cum bine spuneai, e de chemare disperată.

Mulțumesc pentru vizită și semn.