Paradoxul referendumului

Organizarea-i dubioasă
Și foarte mulți vor sta acasă.
E.S.

Organizarea-i dubioasă
Și foarte mulți vor sta acasă.
E.S.


Eu cred, "monșer", că n-o să vină
Doar ce-i ce n-au ce să(-i) sus/țină!

Dan-T

cu inima la gură, plecat de-acasă... refer-end-um!

De spui "Da"-i de fapt un "Nu"
În favoarea nu știi cui,
De spui "Nu", c-așa-i vrea tu,
Ești în gura... "cleanului".

Nici nu ți-a licărit scânteia
Că n-or să vină nici aceia.

caras vasile ziceți voi
eu zic să așteptați pe joi
când se vor pierde între valuri
vorbele goale de pe maluri

eu cred în omul de acasă
ce-și face cu copiii casă
el și bătrânii lui vor ști
cum se conjugă într-o zi
a fi în a iubi

Eugen și Dan-T, vă reiau un catren inspirat în totalitate din cel al lui Luchi Tenenhaus:

Referendum pentru demitere

Azi, destinul ce hapsân e!
Nu există compromis,
Căci e rău dacă rămâne
Și e rău dacă-i demis.

Dacă nu se prezintă la vot suficienți alegători, aceasta e adevărata explicație: oricum o dai, tot rău e. Și atunci aleg pasivitatea.


a fi în a iubi
(Ioan-Mircea Popovici)

Mare dreptate ai. Deși nu văd legătura imediată cu tema epigramei.

Părinții, chiar dac-au murit
Mai sunt și-acum, căci i-am iubit
Și peste ani, încă voi fi,
În ea - iubirea de copii.

Eu cred, "monșer", că n-o să vină
Doar ce-i ce n-au ce să(-i) sus/țină!
Prundoiu Dan

Nu se înțelege ceva clar din distih: ce vrea să spună "Doar ce-i ce..."? Dacă e parte a unei locuțiuni verbale trebuia să scrii mai departe "ce-i trebuie" sau "ce-i necesar" Dacă este forma scurtă a pronumelui "acei" (respectiv "cei")ce rost are cratima? Prin urmare pot să spun:

Pe useliști (problema-i clară)
Văd că-i admiri cu frenezie;
Repetă deci școala primară
Să-nveți și tu ortografie!

la CU "coloana" la votare:

V2, evidenrt este vorba de pronume, acei, deci corect: cei,
Mii de scuze Tataie, mi-a scăpat!