Vânt pe faleză

primul este un poem frumos și are planuri, kigo, imaginea deosebită. la al doilea te-ai jucat. aș fi schimbat roșcate și aș fi așezat frunzele în scrînciob. ca să nu merg pe ceva metaforic. nu mă deranjează foarte tare verbul, deci rămînem la frumusețea imaginii, aici de fapt este o imagine surpriză. nu te aștepți la ce urmează după frunze. nu știi ce se petrece acolo. deci este bun și pentru că are surpriza. și al treilea poem spune o poveste. bate spre senryu dar este haiku. iubita nu este părăsită definitv, la urma urmei și ea are nevoie de umbrelă pentru a se feri de ploaie, așa că rămîne un gest frumos.

mi-au plăcut poemele. mult spor la scris, bia

Bia, ai dreptate. Primul e un haiku serios.
Al doilea are o personificare premeditată, sugerată atât de \"roșcate\" cât și de \"se dau\". Chiar dacă e un haiku neortodox, îmi place uneori să inserez o metaforă sau o personificare, fără ca prin asta să afectez conceptul de karumi.
Ultimul e mai puțin senryu decât crezi. Ceea ce aveam în minte era o scenă de pe plajă, când un vânt mai puternic smulge umbrelele și le rostogolește pe nisip. În situații din astea nu-ți mai pasă de iubită, nu pentru că umbrela ar fi o mare valoare, ci pentru că devine un pericol public.