Revelație

Ai dat la doctor tot ce-aveam
Și-acuma suntem în impas,
Cu-atâția bani te-nmormântam
Și-ți mai făceam un parastas!

La câți bani nevasta-a investit în mine,
Are o tendință veșnic să se-nchine
Ca la zeii antici, mă divinizează.
Nu mă mai îngroapă... cică mă-mpăiază.

cică mă-mpăiază.
Norea

Îți promit, c-așa sunt eu,
Să vin la tine, ca un frate,
În casa ta, ca la muzeu,
Să te admir la exponate.

Emil

Îți promit, c-așa sunt eu,
Să vin la tine, ca un frate,
În casa ta, ca la muzeu,
Să te admir la exponate.
(Bodea)

Păi poți să vii ca să mă vezi,
Dar trebuie să cotizezi,
Căci investiția e mare,
Necesită amortizare.

Vin cu un coniac Metaxa,
Învelit într-un ziar,
Dacă vei percepe taxa
Ca impozit forfetar.

(Tot îmi spune-ntruna: Ești o nulitate !
Dar când merg la doctor după sănătate,
Când pun euroii într-un plic regesc...
Află și nevasta ce mult prețuiesc.)
(Dan Norea)

Cand te umfli-n pene,-ti zic
Ce gandesc ai tai ortaci:
Stie ea si fara plic
Cam cate parale faci!

(Păi poți să vii ca să mă vezi,
Dar trebuie să cotizezi,
Căci investiția e mare,
Necesită amortizare.
Dan Norea)

Răspund și eu problemei, cu oarecare frică
Căci omu-i o valoare în rimă și sintaxă,
Și, ca s-ajungi acasă la dom\' poet Norică,
Te-oprești la barieră, ca să plătești o taxă.

Norică!

Când, în sfârșit, ești împăiat,
Lumea, la mare, o să vină,
Nu pentru bronz și îmbăiat
Ci să te-admire... în vitrină.

Emil

Cum văd, întregii lumi i-e frică
De Mazăre, să nu prospere
Cu încă două bariere,
Punând o taxă pe Norică.