Dan Mitrut

penru Nexus, un zambet de prietenie.

e adevarat, pana la Dogen, toti mai avem o gramada de mamaliga de mancat.

zile bune sa ai, noi te astepam acasa.

ehe, in textul asta nu pot intra nici macar descult.

numai plutind, numai adiind punte de aer, peste prapastia ca un Zid al Plangerii, sau de ce nu, un definitiv Zid Chinezesc intre inima si creier, intre dorinta si cainta.

ehe, aud cantecul

\"dorm in picioare pe buza prapastiei
mototolind perna de aer
peste care ti-ai odihnit aripa\"

plutind, ma retrag, cascada de game majore.

mae. poezie vine din greaca de la verbul poenin=a face.

ei de atunci incoace lumea s-a vanzolit. personal cred ca orice cuvant unde apare EL se transforma in poezie

O povestioara japoneza:

un haijin (scriitor de haiku) merge prin livada imbatat de minuni si aromele florilor de piersic.

in fata unei crengute innmugurite s-a oprit si a zis: \"povesteste-mi despre Dumnezeu!\" si ramurica a inflorit pe loc.

daca imi doresc ceva e sa nu iti schimbi acest fel de a scrie.

rugaminte de mag

pot sa iau apararea Maiei: :)))
in primul rand, Nexus trebuie sa faci aceasta apreciere la toate poeziile cu aer de experimentalism care raman doar cuvinte fara poezie.

poezia Maei exista fie si stilistic, daca vrei, desi ea are profunzime si substanta. e adevarat, la sutele de texte de aici e greu sa stai sa prinzi o anume substanta, una de dincolo de scriitor, pe care acest text o transmite. poate e un simptom de scriu oamenii poezii usoare azi.

eu o sa raspund in felul meu:

\"Se accentuează aici o coincidentia oppositorum, eternul scandal pentru raționalistul îngust și sectar refuzând “gnoza” sensibilității deschise integral, unde termenii antinomici se împacă printr-o ciudată simbioză săvârșită prin redarea cât mai acurată, mai sesizantă a faptului concret înregistrat cu candoarea și prospețimea ochiului unui copil, însă pe fundal cu o anumită patină, aș zice, de atemporală vechime. Simțind până în rădăcini poemul lui Shoba: “Zvâcnind nainte, napoi / rândunica își lunecă umbra / pe poarta bătrână”, și mai ales incomparabilul: “Doar atât – încredere. / Nu se scutură petalele trandafirului / tocmai așa?” creionat de Issa, ne aflăm dintr-o dată într-o profunzime misterioasă,care nu are însă nimic supranatural, care se încadrează perfect în viața noastră obișnuită, toți sugerându-ne, căci acest lucru nu poate fi decât sugerat, existența unei frății, unei comuniuni indisolubile între tot ce există și noi înșine, ne integrează într-o unitate infinită și nesecată ce ne destăinuie că

“suntem poeți în măsura în care trăim pur și simplu” .\"

noutate? de ce? noutate absoluta? sunt toate vechi Andro, mental insa ne amagim ca le innoim pe toate pentru ca omul de azi se plictiseste prea repede.

nu sunt pentru noutate cu orice pret asa cum o cauta unii azi, chiar la noi pe site, textele acestea tinand mai mult de un experimentalism necontrolat decat de poezie.

nimeni nu a fost nou pur si simplu. inaintea lui Eminescu a fost Holderin, Barbu a preluat ermetismul de la occidentali, postmodernistii se trag de la Beat Generation, anii \'50-\'60,(Ginsberg, Cummings) sau Gertruge Stein ori din le noveau roman francez, ori din grupul parizian Oulipo.

noutatea e in spirit, e dincolo de text asemenea amprentei digitale, astfel Eminescu e original in genialitatea lui, Barbu a adus un curent de aer proaspat in literatura romana, iar poezia semiotica a postmodernilor romani are si ea ceva valente.

eu nu vreau sa fiu nou, eu as fi fericit sa ma intorc, sa reusesc sa fiu vechi ca cei care au lasat Ursa Mare fara Coada demult, la origini.

masina nu va fi inventata, nu se va produce in serie si asta pentru ca nimeni nu are putere sa o porneasca, nimeni nu vrea sa recunoasca cu ochii mintii si ai sufletului adevaruri mai presus de el. e un egoism planetar, e ceea ce traim acum.

masina va trece din buzunar in buzunar ascunsa, iar daca o sa o gasesti vreodata sa nu te apuci sa o pornesti asa, pentru ca nu e asa cum crezi de simplu:\"Principiul ei de functionare este in puterea oricarui liber cugetator,autodidact.\" nu, aici nu ai prins ideea. un liber-cugetator, sunt si oameni minunati intre ei, trebuie mai intai sa se recunoasca pe sine, mai apoi sa gaseasca masina.

multumesc Lavinia ca nu ai vazut in comentariul meu un gest tendentios.

eu ma refeream nu la continut, care exista, ci la discurs poetic. atrageam atentia ca experimentele sunt pozitive dar in anumite limite.

eu cred ca daca tu cauti cu putere vei avea un stil.

dar stilul asta inima il face nu altceva.

trebuie sa intervin pentru a constata cum discursul poetic incepe intr-un fel si se termina altfel.

apoi, ideea de a experimenta o topica si o punctuatie noua e pe unele locuri nefericit aleasa:

\"dupamasa\", care corect ar fi \"dupa-masa\"

\"eu, din Romania, my name is doctor Carol(chiar,
mi-a parut bine de cunostinta), prietenii mei urca
pe geamuri, in trenuri,vine 1 Mai, impachetam entuziasmul, rochitele fara spate,
talpile desculte, ouale rosii de la Paste, o ceapa verde,
ma trezesc, am primit o bratara pe mana, cu numele meu
si un numar Fibonacci, mai e timp de un vis, de o ratacire, de o nebunie?\"

enumerarea de imagini, in acest fel, nu aduce nici noutate nici prospetine, poate doar sa oboseasca cititorul derutat care se intreaba: oare cand o sa se termine?

\"el poate aprinde un foc,
mare, de paie\" inutila izolarea intre virgule a lui \"mare\". stii aici pe site cenzorii mai practica respingerea de texte pentru virgule puse cum nu trebuie la nivelul 0.

\"Cand nu e despre moarte viata se numara banii\" aici e poate o greseala de tehnoredactare, sau, daca e o contopire de subordonate, solutia e nefericita. experimentele nu se fac oricum, se fac in limitele gramaticii limbii romane.

\"se cresc in doua picioare,
cand nu e deci
despre o visare, despre un manz
ce invata sa mearga in picioare, o picatura de ploaie,
eu si tu, o asteptare solzoasa, intr-un banc de pesti, o bucurie,
cand nu e despre viata, viata nu e.\"

ultima parte separa cuvintele la fel de inutil. ar fi putut curge frumos, sonor, dar se rup unele de altele, incat nu mai cred ca este vorba despre un stil de a scrie ci despre cautare, inca.

de la: \"eu si tu, o asteptare solzoasa,\" poezia se intoarce la ce tu scrii cu adevarat. te mai regasesc doar in aceste ultime versuri.

eu nu constat o Motzoaca ce a crescut, ci una care cauta pe taramuri fara substanta. dar atentie, atentie macar la forma.

Magul

faza cu masina de colectie m-a facut sa ma disrez teribil. e adevarat, pana la Roman s-a mers cu 130.

dar apoi am schimbat caruta.

Soare Rasarit, jurnalul tau suna frumos. dar in afara de noi cei care am trait acolo, cine sa ne inteleaga, cine? eh

din nefericire, urechile sunt selective aud doar ce vor ele si apoi se bat cu pumnul in piept pentru cata obiectivitate e in jur.

e un frig princiar in unele inimi si in unele minti ale acestor anotimpuri bolnave.

dar eu cred in continuare in primavara, alaturi de voi.

trec si eu asa ca o parere pe aici.

textul asta nu are nimic tehnic in el. parerea mea ca se incadra mai bine la categoria ganduri, sau la polemica, duel in cuvinte pretioase, uneori necontrolat:

\"Au, sunteți nepoata lu’ “Peștele școlii linguistice”, a lu’ DEX-u’, a lu’ Al. Graur și H. Wald “care se căznește” să ne-nvețe românește, peste vârste, peste graniți, peste evidențe?\"

propun ,asta daca o sa se practice mai des atacul al persoana, in viitor, si o rubrica si pentru acest fel de exprimare, care nu are de a face cu literatura.

tehnic, inseamna mult mai mult.

asta e doar parerea mea. nu ma ardeti pe rug.

Raluca, stii ce cred eu? ca in textul tau e o o intreaga ars poetica. de mult nu am vazut un text asa de cuprinzator.

asa e, cuvintele ar putea schimba lumea in bine.

sau in rau.

asta ar trebui sa inteleaga cei ce scriu cuvinte, ca au de a face cu o mare forta, nu cu jucarii pe care le pot schimonosi cum vor.

multumesc si tie Oriana pentru trecere. in legatura cu arhiva sonora voi fi dispus oricand, daca aceasta oportunitate va apare, sa contribui la ea.

lumina nu face diferente. ea mai presus de toate, ESTE.

Stejarei,
primavara asta sa aduca melodii de caldura si sunet de aripi fericite.

da, florine, parca a fost prea scurt, ai dreptate,sa dus.

dar o sa vina iar!

imi cer scuze Alek ca ti-am pocit numele, vii la mine la ferma si iti dau un miel:))
ei, eu nu-s maestru!

ma bucur ca v-ati lasat adusi in cantec si traiti de muzica. unii nu s-au lasat deloc, insa.

Costel, dupa mine cel mai mare bine e atunci cand nu e un raspuns la binele altuia, ci e spontan, deschis, curat.

tuturor, corzile de la lira sufletului meu, voua.

frumoasa carcoteala Gabi
te-am simtit aproape, am fosta colo un grup de zurbagii cu inima deschisa si mi-a facut placere sa va fiu calauza prin Iasi si prin muzeu. faza cu Mitropolia a fost antologica.

mai ai poze? mai astept.

un mag cu fes

despre primavara scrie un suflet de primavara.


ce poate fi spus in plus cand totul a fost imprimavarat?

magul tace. semn bun de viata

am citit un gust amar, sper sa fi citit gresit, in comentariul tau.

ultimele versuri nu sunt defel un mod de a-mi speria comentatorii, sper sa nu fi fost intelese asa.

Lavinia, sunt gata cu \"retete\", stii tu despre ce e vorba ;)

astept doar un semn.

iti multumesc pentru ca nu iti place.
nu ai observat toate greselile, era una mai sus, pe care nu ai scapat-o. probabil venisei sa citesti intr-o dispozitie mai proasta si ai remarcat-o doar pe prima care ti-a cazut sub ochi.

nu mai insist sa recitesti textul cu atentie ca sa regasesti raspunsurile la intrebarile tale, fara interventia mea.

in fine, in ceea ce ma priveste am specificat: \"in preajma Arborelui Ceresc se foiesc toate lumile care au fost si vor fi.\" de aceea stiu despre ticaitoare chiar daca nu s-a inventat.

interpretarea tendentioasa se vadeste mai departe. mai trebuia sa remarci inca: \"Praslea inca nu s-a nascut. un zmeu se antreneaza la fuga spre taramul celalalt. e emotionat.povestea poate sa inceapa dintr-o clipa in alta.\"

nici Praslea nu s-a nascut si asta pentru ca ne aflam in staza Adevarului Penultim, acolo unde vesnicia face casa buna cu intreaga creatie, in preajma Arborelui Ceresc.

cat priveste pe cel ce a cules textul si i-a dat aceasta forma, cred ca observi am pus ghilimele si am precizat autorul.

neclaritatile tale provin din faptul ca nu mai poti recepta miracolul basmului, de aceea fericiti sunt aceia care nu si-au ucis copilaria.

cat priveste pe Dumnezeu, iti recomand \"Teologia apofatica\" a lui PseudoDionisie Areopagitul, sau in cartea lui N. Steinhardt, \"Daruind, vei dobandi\", eseul referitor la dreptatea lui Dumnezeu. ar fi o lectura utila, cred eu, pentru eventualele interventii pe texte cu subiect asemanator.

iti multumesc inca odata pentru trecere, asta ma indeamna sa fac acest excurs in lumea basmului cat mai des posibil, pentru a educa tendintele contabilicesti ale unor semeni, care uita, ca literatura inainte de toate e paradox.

cu prietenie, un Mag

\"n-am inteles prea bine
niciodata\"


in schimb eu da.

ai vrea sa stii?

poezia ta, taina vietii.

acolo in preajma florii se petrece minunea. direct, simplu.

orice cautare in alta parte e desertaciune. iar tu ai orit desertaciunea si ai vazut.

si asta e imens.

cu prietenie, un mag