dan mircean

prima parte apare cu ușoare prețiozități, de aceea aș vedea poemul doar de la versul 7 în jos.

dar ca să fiu un pic mai darnic, am să mai las câteva versuri printre, iată poezia:

mă arunc în sulițe
frontal, fără contorsiunile spaimei,
tot ce străpung își vine în simțiri
înfășurat în porumb
fluturând ca un steag al morții
învinse fără luptă
cu o floare atârnată de gură
Domnul e în urmă
și înainte e slava Lui
lemnul e încă verde-mlădios
și apa sărată reține imagini


pentru că aici e de fapt substanța, mesajul, sarea și piperul.

altfel, felicitări, sensibil, curat acest al renașterii, precum și mântuirii, poem.

am vrut să văd cum arată un ochi încrustat cu lumină și m-am trezit cu o recenzie de carte, cu sare și piper despre treizeci și trei de poeme meditative.

nu îi cunosc poezia domnului florin dochia, dar mi-aș dori să o citesc, având prezentarea de față.

găsesc a fi utile aceste studii, care ne spun frust, da au ba, fiindcă literatura are nevoie de cititori, dar și de recenzorii sau criticii ei.

voi mai trece din când în când, bine că am descoperit locul.




cu stimă,
midan

^O, ce bine Iolanda că mai sunt oameni care să pătrundă în esențe/mesaje!

^Textele nu sunt scrise la un mod aleator, am bucuria să văd că te-a frapat și ai încercat să culegi dintre ele câte ceva valabil.

^Vor continua aceste texte și te invit cu drag să le parcurgi sensurile.

^Mulțumesc pentru că ți-ai oprit un pic gândurile pe aici, prin pagină!



^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^



cu stimă,
midan