Mariaj contrar
Ne-am iubit, din zâmbete, secunde – mărgele pe un fir finit alăturate. Am făcut, discret, din ochi ocaziei de-a fi, dar am ales, stupid, a ne despărți.
A treia scuză
N-am mai rămas pe plajă Mă striga dumnezeu, Scoicile au rămas la locul lor. N-am vorbit nici cu armele, Le luase cristian la răzbel, Acasă erau doar actele de bravadă. Mâine îi
Cât ajută gândurile simple?
Prin ce am mai trecut nici pasta nu mai știe am cunoscut lume, vandali și iubitori, proști și frumoase, sau atotștiutori, dar nimeni nu m-a scăpat de gândurile mele
Cum ai ratat în dimineața asta răsăritul
Cum ai ratat în dimineața asta răsăritul Îngeri și sfinți cu inimă de-ntuneric Se băteau voioși cu mine pe lumină Și galbene păstăi de vis Se ascundeau creol prin nori În acele scutece moi
Izgonirea din Paradis
niciodată de atunci n-am mai văzut nemurirea
Anti-poem
Cu Mâna Stângă… de ce cu mâna stângă, noi toți nu ne-am dori să fim drepți? eu vreau cu mâna dreaptă, cea mai dreaptă dintre mâini, dintre mâinile posibil imposibile… Sentimental, și nu
Plutire cu incest
Învață să respiri, surioară mică! dacă n-ai trăit până acum, fă-o pentru mine, trăiește cu mine, incestuos, prin mine și ale mele vene! lasă-le pe ale tale să crească și să se iubească
Indiferent
mă paște somnul de tot, definitiv, de nepăsare, poate de moarte sau de bun augur; în ziua aceea, când m-ai văzut, eram mort de nepăsare, de soare, de foame sau poate de tot; și
Calea lui Adam
Adam când și-a ales calea de căzut din Paradis n-avea mâini, n-avea picioare, n-avea urechi, nici ochi, doar gheare, de-nșfăcat păcate capitale
Ai uitat că dormi?
Poet de-ntuneric radiant, de ce vrei tu să te supui unor legi din neant, ca un ciob de întuneric, mânjit malefic, de generații proscrise, create himeric? Cum de nu găsești nimic de
Analog
Omul fostelor stelelor a căzut pe scări. Chiar că n-a avut ambiții pe scara socială a căzut, bătut de vânt, Pe un gard. El și domnișoara s-au întunecat. Poate e sfârșitul lumii!
Sfarsit?
Oare cum mor oamenii? Se sparg ca pietrele? Oare cum mor artiștii? Curg încet precum râul? Oare eu cum o să mor? O să mă sparg încet ca un râu… Oare cum iubesc oamenii? Se înalță ca
Colind
Iubesc colindul, dar mai iubesc și nori și zori și flori și oameni nemuritori, și ori de câte ori mă gândesc la tot ce iubesc îmi pierd cuvintele…
G
Toată lumea crede. Crede că a plecat G. Gherasime! Gherasime! Eu știu că e aici Și nu-mi poate spune nimeni Că delirez cu febră, Privind umbre pe tavan, În întuneric. Cu toate alea eu
Plictiseala e ca un hău
Plictiseala e ca un hău, ca o gură deschisă ce respiră aerul unei alte guri, un metru cub de aer fleșcăit dintr-un plămân de fum. Plictiseala e lactate puse la soare, brânza stricată de
Simt
Simt uneori în corp O voluptate plăcută, Parcă mă înalț sau mă cobor În adâncul simțurilor, Mă pierd fără să mă fi găsit, Mă caut înainte de a mă pierde.
Eu joc
Chiar și acum, când mă joc cu acel joc, deloc de joc, și joc, dejoc jocuri de-ale lor făcute-n joc.
Sexism
De ce ești femeie? mi-ar fi plăcut să fi fost o planetă, doar să te privesc în rotația-ți în jurul idealului Soare, sau un melc, să te târăști prin viață, oricum, așa și faci, sau mai
Fereastra spre exterior
Ce ar fi să închid fereastra Ca într-un film Cu handbaliști De Hitchock. Oricum nu a venit Ploaia, Singura mea jucărie. Cum ar fi să mă Îmbăt în seara asta Pe marginea fotoliului Cu ochii
Adam avea multe
Am visat că aveam un singur deget, La o singură mână. Un singur os la un singur picior, stâng. Un singur ochi și o singură ureche. Probabil le pierdusem în larg, oricum nu-mi foloseau la
REC
Așa cum mi-am pierdut ziua la fel de bine aș fi putut-o câștiga, juca, dejuca și dezlega de păcate, la fel de bine puteam s-o trec în calendarul zilelor inexistente, să nu mai fie pățită de
Margine
Caut în creier cuvântul care te-a îndepărtat de mine, încerc să-l iau înapoi, să nu-i fi dat drumul. acel cuvânt care m-a transformat în depărtare, zare sau orice altceva departe de
Vorbe
În fiecare zi de mâine - lumea se poate termina
Evadarea
Încerc o evadare mentală de tot ce însemni tu, de tot ce însemn eu, de tot ce înseamnă însemn, de semne și ecuații, de picioare goale și pahare, de fum și fumuri, de viață, în
Gelozie?
Înainte să fi fost noi, ce a fost? O umbră de lumină? Rămășițe din bucăți de noi împrăștiate în alte cupluri? Nu a fost nimic N-a existat un TU, un EU, Pentru tine, n-ai existat ca nume
Probabil pentru totdeauna
Uneori, ca și acum simt că nu am destule cuvinte în minte, pe hârtie și în vis ca să exprim tot ceea ce simt… Îmi schimb opiniile înainte și după culcare ca o pasăre călătoare spre
In continuarea acelui gând profund
pentru tine mă întrebi ce aș putea face… dacă și desface vrăji. Poate că nu vreau să știu… ci doar să te știu… lângă mine. Poate că te vreau doar pentru mine sau altceva… e altceva …sau
Acoperământ
am început să port crep la pălărie, la pălăria pe care nu o port. nu am încă o pălărie sau un acoperământ de cap (nu suport!), dar în gând, port crep la pălărie, la pălăria pe care nu o port.
