Dan Iordache

Ca unul ce incearca sa fie \"zen\" (un pic), functionez pe baza de imi place, nu-mi place, ia sa vedem... si, la un nivel oarecum visceral poemul tau imi vorbeste... parca vad adolescente grase prin walmarturi, cautand condoame si cumparand din greseala voaluri de mireasa...poemul mi se pare ingenios, plin de sonoritati si impresii contrastante, mult mai aproape de poezie, oricum, decat dulcegariile abstracto-lirice care trec, de obiecei, drept poezie...Poemul tau e mai aproape de Baudelaire si de Rimbaud decat de nu stiu ce poetesa liricoida...(nu inseamna ca nu gust poezie feminina, imi place foarte mult Constanta Buzea, de ex.) Doar ca am convingerea ca gustul poeziei e la fel de justificat amar sau piparat ca si dulceag si \"parfumat\"...Simpatiile mele

Draga Angela! (aici in Québec, toata lumea se tutuieste, nu vad de ce n-am face-o si noi, colegi artisti, chiar daca in domenii diferite) E greu sa comentezi o astfel de fotografie, e greu sa comentezi si o poezie inspirata de ea; cum sa spui, IMI PLACE poezia ta, e FRUMOASA? E greu sa asociezi \"placut\" si \"frumos\" cu o astfel de imagine. Si pentru mine a fost , prin ian 90, punctul de pornire al unui text care nu stiu cat era de poetic dar era patetic (in sensul bun, sper) in orice caz. A fost primul meu text publicat intr-un ziar (\"Tribuna Sibiului\", ziar ex comunist, care schimbase cu promptitudine \"macazul\" si a carei responsabili mi-au ciuntit ntr-o veselie textul ca sa-l faca \"acceptabil\"), inceputul unei relativ scurte cariere de jurnalist (cca 8 ani). Textul era foarte simplu: enumera, pur si simplu, toate lucrurile pe care Radu nu le va mai face niciodata.

Am folosit imaginea lui pictata intr-un fel de afis, pe vremea razboiului din Kosovo, la care textul era : \" Intre adulti care se omoara intre ei, unde sunt drepturile lui?\" (era o actiune pentru drepturile omului). E intrebarea pe care mi-o pun si acum (inutil de altfel fiindca nu exista raspuns)....Oricum, apreciez mult textul Dvs. care este o exprimara poetica a tristetii si indignarii pe care eu am exprimat-o, cu mai putina, maiestrie, in proza...Toate cele bune, Dan Iordache

Un text deosebit, care n-are nevoie de ramificatii (isi este suficient siesi), de o ironie amaruie, ca o ciocolata amar?, cu 85 % cacao...Imi aminteste, nu stiu exact de ce, de Mircea Ivanescu (poetul), pe care l-am înâlnit prima data, fara sa stiu cine este, intr-o \"bomba\" din Sibiu (pe vremea cand bomba insemna Bere multa si rachiu alb, eventual chiftele in sos marinat). Un batranel cu ochelari de miop, imbracat intr-un trenchcoat ? la Colombo, mancand cu o mana chiftele si in alta tinand o carte (ce carte n-am putut descifra)...fara sa dea nici cea mai mica atentie lumii din jur...
Iarta-ma, Sandra, de fapt tot ce vroiam sa spun e ca mi-a placut foarte mult textul tau (ceea ce mi se intampla din ce in ce mai rar cu vreun text)...Numai bine,

Cateva mici observatii de nuanta la interesantul Dvs. articol privind raportul dintre Brancusi si fotografie : in primul rand, cred ca trebuie, oricat am fi de patrioti, sa relativizam un pic… Brancusi, este, fara indoiala, unul din cei mai mari, dintre cei mai importanti sculptori ai sec. XX. Din pacate, suprematia lui e departe de a fi atat de absoluta precum o prezentati Dvs. si sunt destui care numesc alti sculptori ca fiind « cei mai »…
« Sofisticatul » atelier foto era, se pare, mult mai simplu : o camera obscura, cu cele necesare pentru a face singur operatiile necesare. E adevarat ca Brancusi a fost o vreme destul de « prins » de patima fotografiei (din curiozitate dar mai ales din necesitatea de a-si face reproduceri bune dupa operele proprii ori, uneori, de a marca etapele creatoare). Dar, cum spuneam, interesul lui era mai ales practic, nici unul dintre fotografii cu care colaborase nesatisfacand in intregime exigentele maestrului…si cum daca vrei sa ai un lucru bine facut cel mai bine e sa-l faci singur, cu propriile tale maini…
Marielle Tabart, precum multi conservatori si critici de arta, bate campii cu gratie…Brancusi ar zambi, probabil, ascultand toate comentariile « chibitilor » si le-ar face, poate, favoarea sa-i lase sa-i mature atelierul ca sa faca ceva util pentru el…Asa cum probabil va fi zis de atelierul lui ca e o « pivnita » sau o « pestera » cu minuni. Cava e doar vena…Daca nu cumva a glumit si a zis pivnition ? (Sans malice !)