dan dachin

noi plangem lacrima? sau e doar o parte din roua pamantului, inainte de moarte?

Fiecare lucru își are locul lui în același timp. Timpul este cel care se mișcă. Îmbătrânirea este trecerea timpului din noi. Lucrurile sunt schimbătoare doar pentru că timpul nu stă pe loc. De fapt

Solipsiștii afirmă că sigura realitate este omul și conștiința sa, restul nefiind altceva decât reprezentări ale conștiinței. Conștiința are anumite reprezentări care nu sunt altceva decât lumea,

m-am nascut undeva intrun loc tarziu, intr-un timp relativ, rece si strain, intr-o umanitate lipsita de oameni cautand Tipul dintai si CEl de pe urma Adam.

\"...si Dumnezeu a facut o intindere care sa desparta apele de sus de apele de jos...si Dumnezeu a numit intinderea CER...iar gramada de ape a numit-o MARI...\". Cartea Genezei Cred, uneori,

Mai strain decat de lume sunt strain de mine insumi, framantat de ganduri bune inecate in sfant plansu-mi. Caut nu ce stiu ca este, oameni ferecati in patimi, ma visez intr-o poveste,

lumina care se naste odata cu dimineata mai mult imi intuneca ziua, si gandul si fata.

cand ai prea multe ganduri ai pierdut toate cuvintele

e inceput... ...sau e sfarsit? nu mai conteaza, sangele curge in valuri de vreme, si-mparte Cuvantul in zile

as vrea sa pot inchide ochii pentru totdeauna, dar viu sa raman, sa nu dorm niciodata, dar sa mai pot visa... macar un vis ultima data.

Lumina prefacuta-n intuneric saruta cerul mangaiat de vant; doar omul isi farama viata plecandu-si sufletul in apa si pamant.