Poezie

Scrisoare de dragoste

1 min lectură·10 februarie 2013

Mediu

Când noaptea-n patul dulce, genele mi le las,

Aud iar sinfonia, mirificul tău glas.

Și timpul veșnic aspru să treacă se îndură,

Mi-e foame de iubire și sete de-a ta gură.

Și visul mă cuprinde în brațele-i deschise,

Cu simțăminte sfinte și dorurile-aprinse.

Din colțul minții mele ridic a ta iubire,

Sădindu-mi visul dulce cu patimi, fericire.

Ființa ta supremă deasupra mea rămâne,

Izvor îmi ești de patimi și râu de-nțelepciune.

Amorul meu cel sacru pe veci o să rămână,

Când peste neființa-mi ești singura stăpână.

Privirea ta adâncă, uimirea mi-o trezește,

Și gând de fericire mai mult în mine crește,

De ochiul meu cel lacom privirea ți-o-ntâlnii,

Pe veci îmi pari o sfântă, pe veci te voi iubii.

Iubirea ta din suflet s-o cânt cu a mea liră,

În fața tuturora s-apari ca o regină,

Și anii de s-or duce în zbor unde-or zării,

Noi, străbătuți de secoli, iubindu-ne-am trăii.

001.233

Dan Cristian. “Scrisoare de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-cristian-0039181/poezie/14023891/scrisoare-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.