Poezie

Muza

1 min lectură·26 ianuarie 2013

Mediu

Din întuneric lumea

A răsărit deodată,

Când nu era nimica,

Nici start ca s-o înceapă.

Așa și muza lumii, poetul s-o cuprindă,

Se naște din nimic și face o splendoare.

Ea răsărind din trudă, în trud-o să se stingă,

Deși, pe cerul minții va fi nemuritoare.

Ea e esența lumii, dar lumea n-o pricepe

Câte-adevăruri are, și cât de multe vieți

Au încăput în dânsa, nainte de-a-o-ncepe,

Acei nefericiți care își spun poeți.

E greu ca s-o pătrundă o minte omenească,

E greu să se-nșeleagă că are-atâta grație,

Că cel ce-o va pătrunde întâi o s-o iubească.

De-aceea va rămâne doar bază de creație.

001.301

Dan Cristian. “Muza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-cristian-0039181/poezie/14022839/muza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.