Poezie
Dor
Dor
1 min lectură·
Mediu
Unde-s nopțile acelea, când din țepi de trandafir
Răsunau cuvinte oarbe, de iubire-n luna stinsă?
Eu puteam să-ți cânt poeme și apoi să te admir,
Tu puteai să-mi împletești o cunună cezaristă.
Unde-i păru-ți de mătase, blond ca raza cea de soare,
Coborâtă cu viteză printre-al verii pașnic vânt,
Ce, din creștet izvorându-ți, el putea ca să-ți măsoare
Înălțimea-ți elegantă, din cap până la pământ?
Unde-s stelele eterne, care ne vegheau de sus,
Privind dragostea de tineri înmuiată-n gând de dor?
Pe când mâna ta cea fină, peste creștet mi s-a pus
Eu te-am strâns atunci în brațe drăgăstos și cu amor.
Unde-i glasu-acela dulce care îți curgea pe buze,
Când a mea inimă oprită fibrila în ritm de vals?
El putea să mă îmbete și apoi să mă amuze,
Dând visării mele mute și cuvinte, dar și glas.
001.274
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Cristian. “Dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-cristian-0039181/poezie/14021374/dorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.