Poezie
Furtuna
Furtuna
1 min lectură·
Mediu
În larg soarele apune
Și pe mare noaptea-apare,
Voind cântecu-i să sune
Mult mai tare-n depărtare.
O sirenă-și cântă viața
Pe o stâncă de granit,
Pe când luna-ntoarce fața
În adâncul înnegrit.
O corabie-n depărtre,
Ce abia de se zărește,
Ea se face tot mai mare
Și cu ură-n jos privește.
Este pace-acum pe mare,
Calm adânc, încremenit.
Apa e prevestitoare
Și un vânt s-a întețit.
Marinarii de pe punte
Trag de pânze să coboare,
S-aud glasurile multe,
A-nceput furtuna-n mare.
Vin dragoni cu nori în spate,
Apa se ridică-n munte,
Parcă valurile toate
Își creează drum spre punte.
Fug sirenele-n adâncuri,
Spăimântate de furtună,
Marea-și schimbă-ale ei gânduri,
Nu mai cântă, acum tună.
Căpitanul de pe vas
Strigă speriat de moarte,
Mai mult urlet decât glas:
"Marea vrea să ne îngroape."
Și pe punte, și în cală,
Peste tot e numai apă,
Și c-o suflare mortală
Toată nava se îneacă.
Pe cer lumina apare,
Însă marea-i pustiită,
Nu se vede-n depărtare
Nici o umbră cât de mică.
Ce prăpăd a fost pe apă
Și ce liniște-i acuma!
Toată marea parcă-ncearcă
Să anuleze furtuna.
001.339
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Cristian. “Furtuna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-cristian-0039181/poezie/14021357/furtunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.