Poezie

Blestemat fără iubire

1 min lectură·5 ianuarie 2013

Mediu

Greu e singur pe pământ

Când nimeni nu te-nțelege,

Sufletu-ți l-auzi plângând

Și nu mai ai ce alege.

Invidios pe lucruri mici

Ești atunci când n-ai iubire,

Blestemat am fost să fiu,

Invidios pe fericire.

Căci din griul iernii grele

Ce planeta veștejește,

Þi se pare c-astă iarnă

Tot mai mult se prelungește,

Înghețând cu-a ei zăpadă

Inima-mi cea răvășită,

Transformându-ți viața caldă

Într-una nefericită.

Căci atunci când lumea-mi dragă

Un soare-ntre nori a pus,

Mie-mi pare acel soare

Că un an de zile-a plâns.

Căci atunci când frunze verzi

Primăvara s-ar ivi,

Mie mi s-ar părea toamnă

Și frunzele ruginii.

001.268

Dan Cristian. “Blestemat fără iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-cristian-0039181/poezie/14021354/blestemat-fara-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.