Poezie

Sentimentul cultural

1 min lectură·1 ianuarie 2013

Mediu

Pe bănci, în școală, se-ntind elevii obosiți,

Asudă de căldura clasei lângă metalele fierbinți.

Doar unul tremură în bancă și plânsului amar se lasă,

El a-nvățat dar de știința-i la nimeni astăzi nu mai pasă

Nici dascălul batrân, ce-odată il lăuda întregii lumi,

Când se băteau totți să-l ajungă, chiar să devină mult mai buni,

Astăzi nici lui nu îi mai pasă, căci nu mai pasă nimănui,

Câtă iubire pune-elevul în toate operele lui.

El s-a chinuit simțirea-i simplu-n litere s-o lege.

Și se miră cum de lumea astăzi nu-l mai înțelege.

Câte doruri grămădise cu-a lui suflet chinuit,

Astăzi, toate-aceste lucruri ca și flori au ofilit.

Ieri, cantat l-au în saloane, azi îl râd la colț de stradă,

Îi dezbracă sentimentul și-i subjugă viața-ntreagă.

Și de-ar încerca vre-un doctor în cuvinte a-l lauda,

Lumea asta-n contradicție ar începe a-l înjura.

Plânsul său se liniștește, banca crapă, clasa tace

Și a soneriei vrajă printre liniști loc iși face,

Se ridică și elevul, pleacă capul și se duce

Căci aici nu-i nici o cale de vre-o minte să se-apuce

001.208

Dan Cristian. “Sentimentul cultural.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-cristian-0039181/poezie/14021126/sentimentul-cultural

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.