Dan Cârlea

În genunchi mă-ntorc la tine
Și te rog să mă votezi,
Să te călăresc mai bine,
Ori te rog să absentezi.

Decât și-ar mai da cuvântul
Mai bine ar da c-un ban.
A zis Băse 5 minute
Dar nu și în care an.

Ultimele doua mi se par foarte reusite. Felicitari !

Walker, nu wlaker.

Basescu nu are acum
De suspendare un mare of,
Ci pentru ca-n cabinet
Johnny Wlaker e cu Smirnoff.

Nea Oli a cam pierdut
Locul 2 pe bune.
Becali își spune clar :
Prim-ministru nu-l voi pune !

Nu stiu, poate tu l-ai gandit ca pe un text amuzant, asa presupun, stiind ce scrii de regula, dar a iesit un text trist, cel putin pentru mine asa e, chiar daca pe ici pe colo e ciupit de niste ironii.
M-a intristat, ca imi dau seama cum traiesc oamenii aia, si imi aduc aminte cum am fost si noi, iarasi devin constient ca suntem cum suntem fiindca am fost cum am fost. :(

Din vorba nu prea mi-a iesit,
Mereu zice ca mine, draga de ea,
La fel si cand am intrebat-o :
M-ai inselat, iubita mea ?

titlu subtil, uitai sa spun. Sigur ca Painea taie cutitul, Painea Vietii impotriva cutitului, cel care desparte, raneste.

Povestea drumului spre regasirea plenara, in mijlocul lumii intoarsa impotriva Treimii. Oamenii, razvratiti, cu ochii spre capatul drumului care se termina cu trei mese la care ne asteapta Dumnezeirea.

\"Oameni pe scaune absurde
Care protestează împotriva
Unui drum
Ce se termină cu trei mese rotunde.\"

Cele trei mese formeaza un triunghi - Ochiul Divin ce le absoarbe pe toate, ochiul atoatevazator, spre care lumea priveste, nevazand orbirea inglodarii in trecator.

\"Își lăsa întotdeauna la sfârșitul
Zilei un timp și un loc pentru a-și
Mânca singur cu ochii-nchiși
Mărul crud al așteptării.\"
Aici vad un Adam care degusta ideea reintoarcerii, satul de caderi.

Scaunele absurde - fixitatea, imobilismul, blocarea in imanent, tragismul vietii la limita ratarii, fata in fata cu posibilitatea gasirii raspunsului final.
Mi-a placut, multumesc. Hristos a-nviat !

Desigur, functie de gusturi, poeziile lui Caragiu pot sa-ti placa mai mult sau mai putin, dar toate au un numitor comun :
complexitate transcendentala.

imi cer scuze, desigur, am exagerat in exprimare. Am vrut sa subliniez ceva si am tras tusele prea groase.

aici scoate gif-urile, in general renunta la abuzul de simbolistica diversa in texte si in comentarii, si in interpretarea propriilor texte. E foarte bine cand scrii texte precum cel de curand instelat.

In turul 2 se vor musca precum cainii
Don Basescu si Razboinicul Luminii,
Ca pe vremuri Iliescu si Vadim
Altii nu stim.Noi muncim, noi nu gandim.

Poezia poate fi
un om, da, un om -
primul om proaspăt și bun.
________________________________

Găsesc aici un soi de haiku inversat, cu miză transcendentă, cum este bine să fie în pagina unui om apropiat de cele sfinte. Ruperea pământului în om, probabil rupt de acea parte din el care nu cunoaște moartea, deși este, până la un punct, sortit devenirii.
_________________________________

Romulus, bine ți-a ieșit asta, felicitari, man !
Hristos a-nviat !

- imprecatii ? se vede ca nu stiti ce e aia
- am comentat un text, nu autorul in ansamblu
- linistiti-va si invatati sa cititi un comentariu defavorabil fara sa va urcati pe pereti degeaba
- raspundeti civilizat la comentariile civiliate si pe text
( aveti o varsta, pentru Dumnezeu, nu sunteti un pusti cu cas la gura care crede ca a scris un text fundamental si muritorii nu il patrund )

- calmati-va stiu ca vi se parea ca sunteti Nichita cand ati vazut o stea, dar totusi, eu va spun ca nu inseamna decat ca unui om cu nivel peste 120 i-a placut, si ca omul a avut bunavointa sa faca un comentariu si sa apese un buton in plus

( vezi Felix ce faci ? ma bagi in gura lupului :)) )

Ei, vedeti ? Exact ce v-am rugat sa nu faceti aia ati facut . Ce antipatie, cand dimpotriva eu chiar va simpatizez si totdeauna m-ati comentat frumos ? Dar am luat pozitie fata de un text; ce notorietate, nu ati inteles ca aici ne jucam si nu inseamna mai nimic nici stelele astea, nici afisarile ? Literatura adevarata, care ramane, se face prin carti nu pe siteuri. Eu va spun cum mi se pare textul, si dumneavoastra... In loc sa spuneti : o sa mai vad, cred ca te inseli, si gata. Ma rog.

Am construit in graba o fraza si se poate intelege ceva aiurea din exprimare cu \"aerul feminin\" .
Ma refeream la faptul ca, in general, se simte care text e scris de o femeie si care e scris de un barbat, nu dau conotatii valorice aici, pur si simplu e bine ca un text de barbat sa nu aiba aer feminin. In sensul asta spuneam ; desigur, sunt si femei care scriu profund si bine.

Nu am inteles aici :
\"La ce ar trebui să aflu
Se arată cu un rug
Împărțit între amurg și răsărit.\" Mi se pare o mica fractura in text. La ce ar trebui sa aflu ...se arata ca un rug... nu inteleg ideea. Constructia nu e ok.

Una peste alta, mi se pare un text lipsit de vigoare, si, intr-adevar, cum zicea Pasa ( dar nu stiu de ce nu si-a sustinut mai departe punctul de vedere ) cam batranicios, cam tangent in multe locuri la sablon. Plus ca mi se pare usor lipsit de idee centrala, o constructie cam flu-flu, sa fie un text acolo.
Mi-a placut, cat de cat, nu cine stie ce, strofa citata de Daniela, drept care nu o mai reiau.
Usor feminin aerul din poem, ceva fundamental lipseste, acel ceva care ma face sa retin un autor si sa il urmaresc.

( am vazut din raspunsul pe care i l-ati dat lui Pasa ca nu prea stiti sa primiti criticile cum se cuvine ; sunt ingrozitori autorii care atunci cand sunt laudati sunt plini de amabilitate, curtenitori spre libidinosi, isi pun comentatorii in valoare prin chestii care sugereaza ca numai oamenii deosebiti puteau percepe nu stiu ce din textul comentat, si cum ii critici nitel mai aspru, devin neplacuti si cauta sa te jigneasca mai subtil sau mai direct )

Deci, Hristos a-nviat si toate bune !

Dupa primele randuri mustaceam :
\"hm, iar o chestie teribilista, trebuie sa ma gandesc sa nu o mai dau chiar asa moldoveneste \"din gradina\", marlaneste, cand spun ca nu e ok, din punctul meu de vedere\",
cand, hop, am ajuns la final.

Da, finalul m-a impresionat, am simtit ca sunt pe un macaz care tocmai se schimba, subtilitatea finlului este, spun eu, mai presus de discutie. In tot poemul esti tras in carnal, pentru ca, in final, printr-o aparenta inecare in carnal sa se dea senzatia suprasensibilului pe care il da de obicei ideea (re)unirii masculinului cu femininul.

Vad aici un Ianus ( nu e vb. de Marius ) cu cele doua fete care, in sfarsit, sunt din nou una in prelungirea celeilalte, ca si cum fiecare ar fi crescuta din cealalta, fiecare radacina celeilalte.

Fara acest final deosebit ar fi fost doar un poem teribilist, mizand prea mult pe descompunerea umanului, astfel e taman invers.