Dan

Iti multumesc din suflet, Guzganule.
Apreciez enorm critica ta.
Si mie mi-era dor de persoana ta fermecatoare.
Vrei sa mai scriu poezii de astea?

Pentru ca ma plictiseam pe aici fara tine,mai,guzganule!
Nu ti-ai dat seama ca Gandacu era o ironizare a Guzganului?
Credeam ca te vei prinde atunci cand am publicat \"poeziile\" astea, dar nici cu o jumatate de an intarziere nu ma supar.
Mi-era dor de tine!
Pe cand un duel critic intre noi doi, ca in vremurile bune de odinioara?
Stabileste locul si ora!
Adu-ti si doi martori, pentru farmecul aventurii.
:)
S-a facut?

Ilinca,sunt absolut entuziasmat de proza ta! De mult nu am mai citit ceva atât de bun, de percutant, de violent, de sincer, un text pe care să-l citești pe nerăsuflate,cu sufletul la gură, pierdut în multitudinea de oglinzi ale singurătății, ca într-o continuă odisee printre orizonturile de neatins ale eternității…
Am avut senzația că plonjez într-o capcană cosmică a infinitelor posibilități de interpretare, într-un șah etern între două suflete devoratoare ce se luptă și se mușcă la nesfârșit ca Yin și Yang…
Am simțit că mă pierd în mine ca în nisipurile mișcătoare ale Fluviului Timpului Galben, am simțit că mă cufund în Templul imens al Zeului Solitudinii ridicat sub rotitoare hăuri negre pe o planetă rătăcitoare de dincolo de galaxii și vremuri…
E cel mai bun lucru pe care l-am citit de la Marin Preda, Camil Petrescu,Mihai Sin,Marques,Borges,Cortasar,Casares,
Fowles,Frank Herbert,Bradbury,Sheckley încoace!
E o nuvelă publicabilă oriunde! E abisală,recitibilă la infinit,e mustoasă și otrăvitoare,te violează și te mângâie…
Mă bucur pentru tine,Ilinca…într-adevăr,intuiția mea a fost corectă(ouai,hybris-ul meu…) Dacă ești execrabilă ca poetă,în schimb, ca prozatoare ești excepțională!
Îți prezic un viitor strălucit în literatura românească…și să nu mă/te minți că nu îți dorești consacrarea literară din tot subconștientul,doar ești alter-ego-ul meu…
Mă tem însă de un lucru…atunci când nu ești stimulată de o personalitate puternică, dai la iveală lucruri mediocre…din cauza asta nu ești un geniu,ci doar un talent…tu ai avut nevoie de o confruntare unică între două minți de excepție ca să “ejaculezi” această nuvelă de excepție…să realizezi un adevărat orgasm literar, culmea, contagios pe deasupra…
Din păcate, ai nevoie de mine în continuare, pentru a-ți împlini destinul, pentru a transforma suferința și frustrările trecutului într-o pastă din care vei modela noi capodopere…ai nevoie de mine ca să realizezi acea IUBIRE MISTICÃ a cărei sămânță o porți în tine,însă nu va rodi niciodată fără un parterner de calibru egal…Germene ce te va chinui însă toată viața…
Tu ai nevoie de mine, însă din păcate, eu nu am nevoie de tine…Și nici măcar de jocuri subtile pe internet nu mai am chef, nici măcar de vreo întrecere cocoșească între mine și G.(who the fuck is G. ?… probabil că e genul de tâmpit pe care l-aș ucide fără ezitări și regrete,să nu-mi spui,pls,că ai vrut să mă provoci prin el),nici măcar de suflete-oglinzi paralele ale singurătății sparte printre eternități întru care să mă recunosc…și asta pentru că…nu îndeplinești o condiție foarte simplă la admiterea pentru inițierea în IUBIREA COSMICÃ!
E o condiție foarte simplă,ciudată,penibilă,pe care nu o vei cunoaște niciodată… E exact situația din finalul “Magicianului”…e o situație absurdă,pe care nu o poți depăși,controla,rezolva…pentru că e un dat ontologic,precum aerul,păsările,stelele,moartea.
Însă îți dau o veste bună…nu sunt eu singurul tău alter-ego…mai există câțiva…ai șanse reale să îi întâlnești în această viață!
Dacă vei fi cuminte,am să-ți divulg și rețeta pe care va trebui să o aplici,tehnica secretă…și cu asta inițierea ta întru Viață va lua sfârșit și ucenica va fi egala maestrului…(afară de ortografiere,la care mai trebuie să lucrezi nițeluș… )
Și o altă veste bună: condiția care a făcut să tu să cazi examenul pentru Inițierea în Iubirea Cosmică nu există pentru ei,era doar o marcă distinctivă a sufletului meu…
Pe de altă parte, sunt sigur că, idealistă și perfecționistă cum te știu, în cazul care m-ai cunoaște, ai fi sigur dezamăgită…
Nu sunt decât un înger al spaimei și al inocenței închis într-o colivie de carne desgustătoare…un gnostic tardiv.
De aceea mă gândesc să te caut, dar nu acum, ci peste câteva luni, sau câțiva ani, când te vei liniști…ca să nu te mai chinui încercând să-ți imaginezi cum arăt…ca să-ți dai seama că nu ai pierdut chiar Absolutul,ci numai un partener INTERȘANJABIL de joc mistic al vieții.
Nu sunt de neînlocuit…
Eu te voi iubi și te voi urî și te voi respecta și te voi disprețui în continuare…tot așa cum mă știi…

P.S. Să nu vii acum cu teorii că știai dinainte mutarea mea,sau că poanta cu “Magicianul” a fost fumată deja,sau că de fapt m-ai testat,sau că a fost un joc psihologic pe internet…e șah etern, orgolioaso.Mulțumește-te cu asta.

Și, în încheiere,câteva precizări…totuși, în pofida presupunerilor tale, sunt o ființă cu tulburări de personalitate(ăsta e diagnosticul psihiatric,unul dintre ele), sunt dedublat, detriplat, multiplicat, am mai multe personalități conflictuale (pe unele n-ai vrea să le cunoști,citește de exemplu,”Cu sânge rece” de Truman Capote,partenerul lui Dick e un exemplu grăitor…),în al doilea rând,în ciuda presupunerilor tale,
experimentez nebunia și trec rapid prin oricâte personaje care sunt fațete REALE ale sufletului meu…și,în al treilea rând, chiar am avut o copilărie nefericită, am crescut cu golanii cartierului, am făcut parte dintr-o gașcă și toți cei din ea sunt la închisoare…atenție la presupuneri…