Poezie
Vis cu gara suspendata
de ce m-ai strans in palma ta?
3 min lectură·
Mediu
Eu sunt poetul noului mileniu
cu ochii spălăciți ca de seleniu,
am cont în bănci străine,să se ştie,
şi-n cont mai am şi-o mare datorie.
De m-ai vedea pe stradă,n-ai ghici
că scriu pe bani,la prieteni,poezii…
cu părul meu ca sârma de zburlit
pe la terase seara aciuit
şi întrebând pe orice ins ce trece:
“Ce faci,frate?…dai de-o bere rece?”
Fumez chiştoace,mucuri,soldăței,
rachete,fără filtru ori “căței”,
dar nu e inspirație mai bună
ca poşta ce-i fumată împreună!
Se mai întâmplă însă câteodată
să am ciorapi de două feluri,iată,
ori degetul cel mare plictisit
curios să iasă la aerisit
cu un sistem de mine brevetat:
``poet cu aer necondiționat``.
La orice chef mişto vei da de mine
trântit pe pat cu boarfele feline,
îți voi dansa ca-n triburi toate cele
şi trash şi dance şi pink floyd şi manele,
că de eşti tu băiatul de bani gata,
eu sunt de “gata cu banuții”,iaca.
Sunt frate cu oricine,chiar cu tine,
de-mi dai o vodcă-amestecată bine
cu Rivanol,pastă de dinți,vegeta
şi praful care-a decorat chiuveta ;
am loc strategic veşnic lângă masă,
de ai haleală,mă voi simți acasă,
iar când va fi în draci deja bairamul
din sandwich am să-ți iau numai salamul.
Cafea cu dop de plută îți voi da
şi musafirii-n vânturi vor cânta,
ori pepeni injectați cu țuică fiartă,
să practicăm beția ca o artă.
Pe la cenacluri,vernisaje-n rând,
mă întâlneşti pe trepte ascultând
aşa atent prelegeri,cu-ochii-n zece,
adulmecând canin gustarea rece.
Cămaşa mea e anti-jeg,solidă,
de vesta pescărească nici o grijă,
bocanci kommando garantați pe viață
învăluiți de-o misterioasă ceață
şi-am descusut şi orice buzunare
să nu mai sufle vântul la-ntâmplare.
Pe bancă-n parcul gării înghețat
mai trece-n visul meu vreun şuierat
şi-mi pare că plutesc cu voi pe-o navă
pe ceruri de reverii şi de vrajă…
şi-apoi ne-mpotmolim cu-n batiscaf
pe gara suspendată-n telegraf,
hățiş de şine şi vagoane moarte,
ofrande zeului Rugină,sparte
traverse şi macaze şi stradele,
pasaje,megafoane,pasarele,
un labirint ciudat şi monoton
ca în lunarul antic Babilon
în care ne-ntâlnirăm noi cândva
prin altă rencarnare,draga mea.
Nu-i nimeni fericit ca mine-n zori...
oraşul e pustiu şi plin de ciori
când mă ridic pe bancă sub coroane,
visând la o căsuță de cartoane,
un cuibuşor de nebunii viran
la groapa de gunoaie pe maidan,
cu tine,poştă şi gazon burghez
şi câinele cu ochii de chinez
cu acte-n regulă de maidanez.
Şi plec spre gară vesel,la bodega
unde se face-un coktail dinamită mega,
vânând vreo rimă neastâmpărată
şi mulțumind din inimă,măi,Tată,
că viața mi-ai ursit-o-aşa de bine
de parcă toată lumea asta-i pentru mine…
0115418
0
AP
