Dan

Azi,imi las ochii sa alunece pe
griul poeziei tale.Critica
isi lasa in teaca vorbele
alintate de inutilitatea
gestului critic,deocamdata.

Hm...Un fior liric substantial deschide textul,pierdut in explicitari neavenite mai apoi,regasit ca prin miracol in final.Aceasta ar fi putut fi o poezie.Acestea sunt,totusi,versuri.Insa de remarcat:prezenta lirismului,tensiunea declamatorie,simplitatea si fluenta versurilor,condensarea extrema a ideilor(te puteai rataci si mai mult).\"Ploaia de visuri,neviata,nezborul\":comun,plictisitor.Idem\"cele mai albastre ceruri\"(recomandam explorarea mai aprofundata a imaginarului propriu,vz.Jean Burgos,Pentru o poetica a imaginarului).Saracie de procedee stilistice.Daca ai retine primele doua si ultimele cinci versuri,ar fi o poezie acceptabila.De marcat spontaneitatea curgerii lirice.Bun final,reintregind cercul peste luciditatea lacunarului.Nu pot critica mai mult cateva versuri.La recriticare!

Ce ai vrut sa spui,Toranaga-san?
Cine e copilul alb?
Ce complexe punitive ori repentari substitutive ascunde identificarea lui Shiroko cu Rastignitul?
Daca ma lamuresti,iti promit ca te voi critica.Daca nu,tot am sa o fac.Data viitoare.Macar am la ce ma gandi noaptea asta.La misterul Shiroko!

Interesanta revenirea in forta a milenarismului si a motivelor apocaliptice in literatura.Probabil e o tema mereu proaspata,la fel cum omul nu se schimba niciodata.Atentie la transcriere(catapiteazma?).Care este mesajul criptat al acestor texte cu care ne fericesti,Luigi,la ceas tarziu in noapte?Doresti sa ne anunti ca s-a introdus internetul la manastiri?Vrei sa ne spui ceva anume,un secret mondial globalizator,prea greu de dus singur,si nu reusesti decat indirect?Ai vreo parere (atentie!sa fie neaparat personala)asupra acestui sit?
Incerci sa ne salvezi sufletele pacatoase,contaminate de morbul lumii post-postmoderne,urmasi directi ai lui Cain pentru ca am ucis-o pe sora noastra Poezia?Incerci sa ne atragi discret atentia asupra lirismului concentrat in literatura populara sapientiala si moralista,ori in textele dogmatice eclesiale?Multumim ca ne coplesesti cu talismane,amulete,fetisuri.Vom dormi cu totii mai bine,mai impacat.Asteptam omilia.La retastare!

Draga Roxaides,ai intr-adevar \"zece ani
de zile de cand pe lume esti\"? Daca DA,atunci e o poezie extraordinara.
Daca NU,atunci e o poezie incalificabila.Sau ai scris-o la zece ani si o publici abia acum?Dar de ce ai asteptat atata,de ce ne-ai chinuit? Noi aveam atata nevoie de ea!
Sunt incapabil sa critic aceasta poezie,de teama ca ai intr-adevar zece ani.Astept confirmare la POSTA REDACTIEI.
(Redactorul-sef lipseste maine,dar trimiteti,totusi)

Regret,dar e prea putin text ca sa am unde sa-mi infig coltii.
Florine,daca ai multe astfel de texte,iti sugerez sa le strangi pe toate,sa le amesteci si sa le insiruiesti pe mocheta.Ar putea iesi
un roman in versuri,o superba antologie postmodernista sau,cine stie,o epopee a
incursiunii umane in absolutul tenebros al poeziei care,din Extremul Transcendent,se tot sustrage misterios si viclean eforturilor tale gnostico-demiurgice.

P.S.Am sa iti comentez altadata opera imensa,fiindca eforturile tale de a poseda Poezia,in ciuda tuturor criticilor malitiosi si a poetilor nerusinati,sunt exemplare si demne de encomiastici mai cuminti decat aceasta.Cu simpatie,cineva sincer.
A propos,de Roxas e un apelativ de noblete literara,ca van in belgiana?(van Damme,van
der Planckj,etc.)Astept confirmare sau infirmare pe adresa redactiei.

Frumoasa poezie...
\"Am tras storurile peste noi si peste voi
Si nimeni nu ma mai vede ca plang\"
imi aminteste de poezia cantata Tzi din China antica,
iar \"Unul care tine-n mana
Uscarea asta nesfarsit de blanda
A adormit\"
imi aduce aminte de Rilke,cu versurile sale:\"dar Unul este care tine
caderea-n maini atat de line\".

Una peste alte,consider ca e vorba de o poezie inchegata,fluenta in frazare,rotunda si armonioasa...in care liricitatea,conditia sine qua non a poeziei,este la ea acasa.Aceasta este o poezie!
Continua,Pasiune,sa scrii poezie cu la fel de multa pasiune.Succes!
By the way,am observat si la tine ca nu esti constanta in productia ta lirica...
Un sfat prietenesc:nu iti risipi fluturii daca nu ai ceva de spus.Pastreaza-te pentru autentica izbucnire poetica.Bafta!

Critica rapida:
1.Ori utilizezi caractere romanesti,ori renunti la sh,tz.Da un aer penibil de mirc sau yahoo,deconcentreaza atentia necesara lecturii.
2.Nu e indicat sa mergi pe strada citind.Primariile corupte au lasat multe canale si gropi neacoperite,si in plus politia perversa a plantat peste tot indicatoare.
3.Daca perseverezi in poezia cu rima,atentie la rimele comune,previzibile,care dau totodata si impresia ca fortezi suvoiul epic sa intre in canoanele impuse de necesitatea cutarei rime(ex.carte-parte,ilar-stavilar).Ori citesti zilnic DEX-ul ca sa iti imbogatesti lexicul,ori exprima-te liber,in vers alb,frust.
4.Banalitate a comparatiilor(buze-trandafir).
5.Foarte straniu acest trandafir care se agata cu de-a sila de tine,dar si altarul care cade in dorinta.Incomprehensibil,in afara de plauzibilitatea obiectiei nr.3.
6.Saracie a procedeelor stilistice,lexic pauper.Cunosti Dictionarul Figurilor de stil?E interesant.
7.Sincer,chiar iti place sa ai un fir de par in gura?(inteleg ca e al iubitei adulate,dar...)Ai grija la nescontate efecte rizibile,care ar putea sa se lase a crede ca\"doar ilarul este stapan de tine\".
8.In schimb,nu pot sa nu remarc o suava candoare neobisnuita pentru un poet mascul,o inocenta a trairilor neconstienta de sine,o prospetime a senzatiilor pe care noi,adultii postmoderni sictiriti,am pierdut-o demult,odata cu virginitatea literara.
S-ar putea ca in aceasta cumintenie si capacitate de uimire in fata unor lucruri ridicole pentru noi(vz.intalnirea cu iubita)sa stea cheia viitoarei tale poezii.Curaj!
Cu simpatie,cineva sincer.

WARNING!
Aceasta e o strofa,nu o poezie.
Aceasta e o fraza,nu sunt versuri.

Draga Oriana,desi imi propusesem sa scriu de bine despre tine,pe aceste cateva cuvinte inghesuite pe doua versuri la patrat nu pot decela mai nimic care sa merite atentie.In schimb,compensatoriu,pot repera cateva lacune:
1)Antitetica \"indecent firesc\" e banala,pretioasa,artificioasa,perimata.Daca nu stapanesti tehnica magistral ca Sorescu,las-o balta.
2)Ritmul e schilod,bagat cu de-a sila in camasa de forta a unor rime anemice.
Frazarea caznita,versuri nici troheice,nici iambice.Am RECITAT poezia de 5 ori,dar nu are nici o muzicalitate.
Numara si tu,babeste:14-16-15-15 silabe! Nu are nici un farmec.
A scrie poezie rimata presupune totusi controlul naravasului ritm(care nu e necesar sa fie consacrat,poate fi si rupt,insa interior,organic,ca la Blaga)
3.Poezia e afonica si disonanta.Sensibilitatea poetica actuala nu mai percepe,din pacate,eufoniile versurilor.La inceput poezia era destinata (in)cantarii sau declamatiei.O data cu aparitia lecturii in gand(in sec.IV,Fericitul Augustin il elogiaza pe maestrul sau Ambrozie de Milan ca era singurul literat al vremii sale care putea sa citeasca in gand fara sa-si miste buzele)perceperea muzicalitatii s-a tot atenuat de-a lungul secolelor pana la quasi-completa evaporare astazi(vz.cazul poeziei de mai sus).Iti recomand,daca tot perseverezi sa scrii ritmat,sa iei lectii de recitare sau sa incepi sa reciti din poeziile preferate(nu ale tale,caci sunt anti-euritmice).
4.Ideea din primul vers(complementaritatea parti-intreg)se repeta stereotip,futil in ultimul,invitand lectorul care a mai citit-o o data la cascat.
5.Daca ai pune cap la cap versurile,ai obtine o fraza rezonabila.Nici un fior liric,o izbucnire de emotie,acolo!Poezia nu e dedicatie pe albume de liceu,oracole,nici recunostinta rimata,nici encomiastici lacramoase.
Poezia e Altceva.(vz.Benedetto Croce,Estetica)
6.Rezista eroic imaginea licuricilor boemi si psihotici,pe care vad ca ai facut o adevarata fixatie maladiva in instrumentarul pauper al stilisticii personale.Stiai ca li se mai spune si \"facliesi\" sau\"focurile lui Dumnezeu\"?Mai schimba simbolistica,sau macar semantica.Alegoria lor aduce putin cu \"Frumosii nebuni ai marilor orase\"ai lui Fanus Neagu,dar ce sa-i faci,asta e literatura.

Te rog sa nu te cazi sub povara lamento-urilor si a seismelor sufletesti.Astept ceva de anvergura ca sa putem avansa,asa cum am convenit,acum insa,mai mult nu poti cere de la mie pentru patru versuri schioape,triste,tacute,anemice.
Continua sa scrii poezie pe acest sit,la care am impresia ca esti membra fondatoare.Dar buna.Poezie buna.O zi frumoasa!
La retastare!

Uite,draga 4tunate,esti norocos cum ti-e numele,vezi,pasa si Stefan Augustin Doinas te aproba,tine cu tine:
\"Poezia nu poate fi altceva decat suprema expresie a conditiei umane: grandoare si mizerie--deci constiinta lucida a sanselor si a limitelor noastre\".
Acest citat nu l-am dat ca sa te induc in eroare ca facatura de mai sus ar fi o poezie,ci ca sa nu te mai simti asa de singur in haladuirile tale artistice de \"tigru fara rost\"prin jungla periculoasa si pestilentiala a Poeziei moderne.E destinul umanitatii creatoare la care participi(involuntar,sunt sigur),frustrat,dar cu mult aplomb,de vreme ce concretizezi starile tale verbioase in
textualizari inocente ca si cele de mai sus.
Cu totii suntem niste tigri fara rost,fara casa,fara bani,fara femele supuse,frustrati,nerealizati literar pana la varsta cand ne intrebam de ce nu ne lanseaza editorii feroci,blocati intre adolescentism si alcoolism,esuati,ratati,singuri in toaleta mistica a lumii,reificati si depersonalizati...
însa tuturor,iarasi,ne place al naibii sa ne zeificam,autoadulam,demiurgizam,supraveneram,supralicitam,etc,etc.
Care copil nu a fantasmat pe tema omnipotentei(atentie,nu a potentei),care copil nu si-a sublimat pulsiunile libidoului in transferuri compensatorii de putere absoluta?Ba chiar Andre Malraux marturiseste fara rusine:\"Orice barbat viseaza o data in viata sa fie Dumenzeu...\"
Pai,daca scriitura de mai sus am convenit ca nu poate,nu are cum sa fie poezie,daca am stabilit ca antiteza facila Tigru ratat-Tigru de succes este
o categorie universal valabila,un dat ontologic,un concept apodictic-cert,
atunci la ce bun sa publicam astfel de truisme?
Chiar asa.

Draga Ilincuta, am intentionat sa iti raspund, dar m-a amuzat atat de tare sintagma ta \"cititor dilatant de filosofie\", incat aciditatea mea incipienta a fost dezamorsata si nu
m-am putut impiedica sa am pentru tine sentimente duioase de protectie paterna.

As fi incantat sa te iau ca discipola si sa te conduc pe cararile dificile ale corectei exprimari,ale hermeneuticii,semioticii,
intertextualitatii,ale adevaratei culturi.
Pana cand vei presara textele tale cu subversive si provocatoare motive de amuzament,precum \"iculta\",\"dilatant\",
\"Surpise!\",voi fi nevoit sa nu imi pun mintea cu tine.Altfel imi placi mult ca personaj...
Totodata,iti multumesc ca mi-ai scris versurile pe peretii habitatului tau,si ca ma consideri un geniu.
Ma unge la inima sa stiu ca mi-ai gustat versurile prin fiecare por al minunatei tale fiinte.Ca ai incercat cea mai puternica emotie pe acest site cand ai citit versurile mele.Ca prin lectura lor,nu mai regreti ca traiesti aici si acum.
Sunt cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodata,si am sa mi le scriu si eu pe pereti.Ca sunt un geniu,mi s-a tot spus,dar nu stiam ca scrisul meu poate reda forta de a trai cuiva...iti multumesc,Ilinca.
A propos, versurile acelea pe care
le-am semnat cu pseudonimul Skywalker sunt numai o pastisare postmodernista,
am incercat sa scriu toate prostiile care imi treceau prin cap,fara coerenta,fara mesaj,fara cap si coada,ca sa va imit,ca sa va inteleg mai bine,din interiorul sistemului vostru...nici nu ma mir ca v-au placut,si tie,si lui Guz,si lui Mat & Co.
Asta spune multe...
La reversificare,Ilinca...si ai grija de tine.Esti o fiinta exceptionala...

Sunt de acord cu tine,guzganule,că trebuie să fim mai atenti cu toții la exprimarea gramaticală...chiar îmi pare rău că sunt nevoit să insist atâta pe o problemă care nici nu ar trebui să se pună pe un site de poezie:gramatica!
Ce pictor e acela care nu știe folosi culorile?Ori compozitorul care nu știe notele muzicale?Cu atât mai mult,nu ne putem autodescalifica din start
printr-o prezentare deficientă a polemicii sau a poeziei noastre...(atenție,Lacrima!)
Cât despre problema grafiei lui \"â\" versus \"î\",am considerat că e mai bine sa tranșez nodul gordian lăsând experții să vorbească...nu cred că mai e cazul astăzi,guz,sa folosești încăpățânat vechea grafie,când iată ce avem noi aici:
Extras din Hotărârea Adunării Generale a Academiei Române,din 17 ianuarie 1993,privind revenirea la “â” și “sunt” în grafia limbii române :
Adunarea generală a Academiei Române,întrunită în ziua de 17 februarie 1993,în conformitate cu art.4 din Statutul Academiei Române,hotărăște:
1.Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui “â” în interiorul cuvintelor și a formei “sunt”(suntem,sunteți),
în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948,consecință
a unui îndelungat proces istoric.[…]
Președintele Academiei Române,
academician Mihai Drăgănescu
(Monitorul Oficial al României,Partea I,nr. 51,8 martie 1993)

Extrase din Hotărârea Prezidiului Academiei Române privind revenirea la “â” și “sunt” în grafia limbii române :
Ca urmare a Hotărârii Academiei Române din 17 februarie 1993,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 51,
8 martie 1993,Prezidiul Academiei Române ,cu acordul Ministerului Culturii și Ministerului Învățământului,hotărăște următoarele:
[…]3.Publicațiile periodice vor trece complet la grafia cu “â” și “sunt” până la data de 1 ianuarie 1994.
4.Ziarele vor trece complet la grafia cu “â” și “sunt” până la data de 1 mai 1993.[…]
6.Nu se va tipări nici o carte și nici o lucrare din motive de schimbare de grafie,decât numai și numai din rațiuni editoriale,în care caz se va utiliza grafia cu “â” și “sunt”.[…]
8.Toate documentele oficiale ale instituțiilor din România vor fi scrise cu grafia “â” și “sunt”,începând,cel mai târziu,de la data de 15 aprilie 1993.[…]
10.În învățământul universitar se va trece treptat la grafia cu “â” și “sunt”,începând cu anul universitar 1993/1994[…]
Președintele Academiei Române,
academician Mihai Drăgănescu
București,10 martie 1993

ANEXÃ
Regulile “Sextil Pușcariu” pentru scrierea literelor “â” și “î” :
Literele “â” și “î” corespund aceluiași sunet,întrebuințându-se după următoarele reguli:
a)“î” se scrie întotdeauna la începutul și la sfârșitul nemijlocit al cuvântului: îl,îmbărbătez,împărat,înger,își,îți,
amărî,coborî,hotărî,târî,urî…;
b)tot “î” scriem și în corpul cuvintelor,când,prin compunere,”î” de la începutul cuvintelor ajunge medial : neîmpăcat,neîndurat,neînsemnat,
preaînălțat,preaîntâmpinat. Vom scrie într-însul,dar dânsul.
c)În toate celelalte cazuri se scrie,în corpul cuvintelor,”â”: bând,când,făcând,gât,mormânt,râu,român,
sfânt,vânt…
(Monitorul Oficial al României,Partea I,nr. 59,22 martie 1993)

Totuși,frate guz,\"Dicționarul ortografic al limbii române\" e literă de lege în grafia românească,nu editurile,indiferent cât de prestigioase ar fi,o spun cât se poate de prietenește.
La retastare!

Citind poezia de mai sus sunt tentat sa ma intreb si eu : mai este Shakespeare contemporanul nostru?
Sau mai are vreun rost \"Intoarcerea tragicului\" pe care o promoveaza atat de agasant paparazzi ala francez,cum ii zice...Jean-Marie Domenach?
Se pare ca da,fiindca gustul romanilor veșnic contemporani cu Caragiale pentru drama de cartier si tragedia de mahala nu se va stinge niciodata.
Da,Shakespeare mai este contemporan cu acei vecini terifiati care \"analizeaza cele intamplate\",iar Domenach ar mai scrie un studiu despre intoarcerea tragicului intr-o Romanie in care senzationalul si oripilarea cetatenilor de bine au coborat din paginile \"Evenimentului zilei\" ori \"Infractoarei\" direct in paginile on line ale ziarului Poezie.ro.
Multumim Nepoetului ca ne-a propus aceasta tema incitanta de meditatie,aceasta cutremuratoare drama postmoderna,aceasta ingrozitoare tragedie lirica,asta cu atat mai mult cu cat ratasem numarul respectiv din Evenimentul zilei\".
De acum imi voi face un obicei il
a-l citi pe site,intre cafeaua de dimineata si horoscopul de la radio.
Ii promit ca voi analiza si eu cu oroare civica si psihologie de massa \"cele intamplate\".
S-auzim numai de bine!

Draga Friend,puteai sa ne spui toate astea intr-un comentariu...de ce sa ingreunam inutil sectiunea celor mai noi 20 de poezii?
Da,a mai rasarit o stea pe cerul intunecat al RAP-ului,ca la soare ne putem uita,dar la Snoopy ba,
si cu totii il invidiem moderat ca are atatea sclave frumoase in jur inlantuindu-l cu bratele flamande,
pe cand el se uita aparent nepasator in zare venerat de prietenii sai masculi!
Si ce are asta de-a face cu poezia?
Sau poate are de-a face cu...
cu \"Poetii spun lucruri traznite\"?
cu \"Ploaia de poetasi\"?
cu \"Vrei sa fii versificator\"?

Ma intrebam si eu...

Am sa urmez indemnul persuasiv din titlu si am sa tac,mai ales ca nu dau un cascat sanatos pe efortul de a critica aceasta minunatie.Salve!

Un zambet e tot ce am reusit sa scot de la mine.Prea simplist,prea edulcorat,prea cuminte.Razvrateste-te,
uraste-l!Face bine la digestie si la somn.Pa.

Mai 4tunate...nu voi face nici o alianta cu tine din urmatoarele motive:
1.Nu am facut niciodata vreo alianta cu cineva,pentru ca sunt un solitar.
2.Nu pot face alianta cu nimeni pana ce personalitatile mele opuse nu fac alianta intre ele.
3.De fapt,nu am nici un dusman pe lumea asta in afara de mine insumi.

In rest,mi-esti simpatic.
Keep walking!

Aceasta e o meditatie acneica mistico-metafizica buna de pus pe un album rozaliu de liceu.Insista pe noaptea de dragoste furtunoasa,toti postmodernii te vor infia.Sayonara!

Ideea ta nu e noua,ba chiar este foarte veche.Pierre Hadot arata in bestseller-ul sau \"Ce este filosofia antica?\" (care a detronat pana si cotidianul sportiv\"L\'Equipe\") faptul ca anticii nu aveau o idee clara despre apartenenta textului literar.Ei credeau ca,din moment ce artistul sau filosoful aflati in lumea fenomenala nu pot decat sa isi reaminteasca sau sa copieze ideile perfecte(platoniciene),adevarata paternitate a textului literar ori a operei artistice ii revine DE JURE Demiurgului.De aceea nu exista dreptul de copyright de care se face atata caz astazi.De vreme ce orice inspiratie era divina,nici un artist nu-si putea aroga suprema paternitate a textului literar.
Odata cu individualizarea renascentista apare ideea ca artistul creaza de la sine,ca el e adevaratul demiurg,autozeificat prin opera de creatie EX NIHILO similara creatiei lumii de catre Demiurg,orientare dusa la extrem in romantismul egocentric si autosuficient,si exacerbata de postmodernistii luciferieni de azi,care se dispenseaza programatic de orice legatura cu transcendentul.
Insa ideea ta a mai fost in secolul acesta explicitata in estetica de abatele Bremond,iar la noi de gandirismul ortodoxist al lui Nichifor Crainic.
Dar nu aceasta e problema poeziei tale,ci unele carente pe care le voi sublinia mai jos,cu speranta ca nu ma vei uri pana la moarte cu o ura neimpacata,asa cum mi se intampla de obicei:
1.Poezia nu poate fi tezista.Tu incerci sa ne demonstrezi ceva.Asta contravine flagrant spiritului poeziei.Niciodata poezie adevarata nu urmareste direct ceva.Cu atat mai putin sa convinga de o idee! Asta e treaba retoricii,sofismului,avocaturii.
2.Poezia nu e niciodata poezie de idei,chiar daca poate contine idei.Ea nu e reflexiva,cerebrala.Asta e treaba filosofiei,prozei,memorialistii.
3.Chiar daca ai fi reusit sa strecori ideea subtil,ai repetat-o prea mult.Era suficient sa o exprimi o data,dar in forta.
4.Mistica in poezie trebuie sa fie discreta si suava.Poezia religioasa e un domeniu neinsemnat al culturii eclesiale,psalmii avand mult mai multa forta decat edulcorarile cu iz de tamaie.
5.Nu stapanesti rima si ritmul indeajuns.Ori te pui si lucrezi din greu,ori reprofileaza-te pe versul alb.
6.Lirism,stilistica,semantica,lexic saracacioase.Nu mai zic nimic.
7.Desi poezia e deconcertanta prin simplitate,esti totusi autentic.Toate carentele insirate mai sus se datoreaza tocmai faptului ca inca nu esti falsificat de constientizarea conditiei de poet.Nu-ti mai urez sa continui,fiinda stiu ca vei continua.
Te voi urmari si pe mai departe.
Cu simpatie ,Cineva sincer.

Retin din poezia de mai sus doar strofa a treia,interesanta extrapolare a ispitirii christice in desert.Te-ai gandit ce se intampla cand iubita spune DA,cedand intreitei tentatii a Puterii,Posesiunii,Placerii fagaduite cu atata seninatate de poet? Pe unde mai scoatem camasa?
Primele doua strofe neplauzibile,ultima
trece examenul de admitere la Facultatea Mintala.
Observ un plus de naturalete,simplitatea nu iti lipsea,ba,chiar dimpotriva.Versul e frant,dar fluent,rezonabil.Prima jumatate e pueril-romantica,a doua jumatate de poezie se sustine.Naivitate
valabila in limitele fericirii \"celor saraci cu duhul\"(fara nici un sens peiorativ).
Florine,cati ani ai tu?
Felicitari pentru plusul de autentism!
A propos,a cedat iubita sau nu?
Sunt curios si eu,asa,sa vad daca functioneaza...