Copacii zboara in ritm de adevar,
Ma sparg in extreme si plutesc,
Iar viscolul ajunge iar in blestem…
Ca un semn succind in pauza.
Timpul este inutil si afara-I ger..
Soarele se aprinde iar si e
Privesc la ea si nu pot crede
Ce par are si ce zimbet.
E ca lacrima de soare
Se aude-n clinket.
Ma face sa o simt de-a pururi
Istovit de al ei miros,
Nu pot crede in superioritate,
E destinul
Tip uman ce poarta imoralitate
Mananka plasmuit elogios,
Justific lumea aglomerata
Criticata minutios.
E rosu zbor in gustul meu
Plin de placeri surprize…
Cu al harnicului patern
Imprim
