Poezie
...
1 min lectură·
Mediu
imi strang avida pe sub tample
fustele decoltate-n amintiri tandre de tu si eu,
ma retusez plonjand in vreun sentiment mai vechi
si-mi strecor bratele palide printre valuri
sa-ti ajunga albastrul relaxat al irisilor
pe care destinul meu s-a jucat
conturand rebel cu markerul iubirea,
mi-e frica sa nu diferim de noi
desi mereu departe,
mi-e frica sa nu redevin ego brut
pangarind acest templu in doi
pe la apus,
sau sa nu ma-nvaluie ceata
apatic-vegetativa
a nedaruirii,
prea multe temeri pentru
o privire fugitiva catre
ceva asemanator cu o stea cazatoare
in marea fierbinte cu miros prea discret
de caine indragostit,
imi tesal gandurile multicolore
dar poate pierzand cheia catorva ritualuri vechi
am pierdut acea vaga senzatie de
flash-back,
totusi m-a patruns privirea ta
prin atriile vaporoase
si nu pot pleca...
prea mult fum cu gust de trecut
imi intuneca fiinta cand te iubesc poate telekinetic
intr-un vis de asteptare.
Deschid si aici, dincolo, nu-i nici o solutie.
Dar fara tine,
in pauzele scurte de filosofare murdara,
simt miros de sange.
Lumina mea in valuri anonime.
002739
0