D. A.

Poezia este cursiva si cu imagini frumoase. Poate cu inca putin efort ai fi gasit o rima incrucisata si la strofa a treia, asa ca la restul celorlalte patru strofe.

Sunt ramas in urma. Aceasta poezie este una buna, dar si ea iesita din tipare. Sunt altele si mai.
Dar sa ma reintorc: poezia este adresata unui public larg. Deci ea trebuie sa transmita emotii, sentimente intr-o forma care marea majoritate o simt. Eu am citi poezie in viata mea si imi e greu sa ma emotionez ...trebuie sa ma straduiesc ca sa o fac. Nu mai sunt aici, Blaga, Barbu ..etc..\"dileme metafizice\"...\"oscila intre supozitii\"...sunta matematizat mai degraba decit un sentiment prin poezie ...si amestecarea englezei cu romana ...oare poezia a de devenit:
A) Un amestec cat mai socant de cuvinte
B) O redare de stari cat mai ciudate si originale?
Subliniez: nu ma refer numai la aceasta poezie. Ea este una dintre cele mai frumoase din grup. Dar acest grup nu se adreseaza publicului larg ...si istoria a dovedit ca vor muri o data cu epoca poetilor care le-au creat. S-a schimbat oare lumea? Raman la conceptia ca poezia trebuie sa fie facuta publicului larg si sensibil si unor minti saturate de metafore si simboluri, in cautare de noi tehnici care se redea ce este socant si artificila nou intr-o lume in care oamenii raman si sunt doar oameni. Cu respect!

Poezia aceasta e frumoasă!
Are idei frumoase, are rimă, are ritm, are mister.
Multumesc!

Delicatetea imaginilor este dublata de aparente dezarmonii in rime, desi vizual pare un tablou echilibrat.

Mulțumesc că ați fost așa amabilă.
Am citit regulamentul, în grabă, e drept; am să îl recitesc, ca să fiu conform cu el.
Opiniile dumneavoastră sunt foarte importante pentru mine.

In manastiri cu ziduri de flori
Ce se inalta pana la cer
Ingenuncheat am incercat sa descopar
De ce, Doamne, este totul in mister?
.
De ce zambetul unui om pierdut
Nu lumineaza vietile de la inceput?
Stam ascunsi dupa minti cu ziduri
Sa nu se vada sufletele cu riduri
.
Daca ai sti ce frumos
Este un zambet de la tine
O, doamna mea!
Plange sufletul in mine
.
E un sfarsit de an ca orisicare
Tu, doamna mea, nu mai esti pe carare
Stai linistita in visuri inchise
Imi e dor de frumoasele tale vise
.
Acum cand sunt singur pe carare
Ma uit la manastirea cu ziduri de flori
Cum se usuca si-ngheata pana la nori
O, Doamne, mai da-ne o urmare!
.
Daca ai sti, Doamna mea
Ce lume uitata era in povestea ta
Tu ai crezut in farmecul ei
Cand totul era spulberat de pe alei
.
Si mintea mea sta acum si se gandeste
Voi si eu ca tine, o poveste?
Si tot asa cu farmecul ei,
Si spulberata de pe aceleasi alei?
.
O nu, nu-mi spune Doamne ca esti drept
Lasa-ma numai sa cred in tine
Ca tot ce faci are un sens in sine
Ca nu are sens sa fie incorect sau drept.

(fara diacritice caci imi e de 2 ori mai greu, cel putin nu, pe moment)

Stai putin. \"Traim o viata fara rost\" pentru ca parintii mor tineri? Cred ca este o viata grea, dar nu fara rost. Hai sa iti spun alt caz: parintii care isi cresc copilul cam pana la 20 de ani (copilul) si moare ...copilul!
Parintii s-ar fi rugat sa aiba ei o viata grea si chiar sa moara ei in locul copilului. Si totusi a murit copilul. Parintii nu mai au sansa sa aiba o viata grea ...singura lor sansa este ...o viata fara rost!
Deci fruntea sus, fata mea!
Viata nu e fara rost,
Desi, da!
Poate fi grea si foarte grea.
Sanatatea e totul!
In rest se aranjeaza.
Bogat este cel ce are nevoie de putin
Chiar si atunci cand nu are mai nimic ...decat sanatatea.
Iubirea? ...lasa timpul sa decida

As vrea sa reinviu gandurile mute,
Ce le ascultam, candva, demult.
Le am cu mine purtate, dar pierdute,
Vorbesc in continuare cu sufletele mute,
Al tau, al unui vis, pierdut demult.

Avand in fata imparatia TA,
Ma inchin la lumina ce vine de la ea.
Se rasfrange adanc in sufletul din mine,
Nu pot sa traiesc o viata fara tine

Acel acolo sus este si sti si tu asta.
Foarte mult pesimism care, spui tu, se extinde cu rau si asupra celor care ne-au facut In lumea poeziei totul e posibil, in lumea reala ar fi trist. Offf ...